Program de antrenament psihologic al tinerilor sabreri
27 aprilie 2019
Excesul alimentar in vacante si de sarbatori la sportivi
28 aprilie 2019

Aventura spre varful performantei. „Nu mai am nimic de pierdut” vs „Sa nu pierd!”

Să presupunem că ești un jucător de nota 7 și de cele mai multe ori joci la acest nivel. Uneori, joci de 9, iar alteori joci de 5. Identitatea ta ca sportiv este nota 7, aici ai propria ta zonă de confort. La un moment dat, vrei să te iei în serios și decizi că locul tău e mult mai sus. Muncești din punct de vedere fizic, tactic, tehnic și mental și progresezi. Ajungi la nivelul 9. A urca în clasament și a da lovitura cu un succes de răsunet, nu este la fel de dificil precum a fi o persoană care dă mai multe astfel de lovituri. Îți ia foarte mult de muncit ca să fii în formă, dar a te menține acolo este mult mai dificil.  Pentru a-ți păstra forma și pentru a rămâne competitiv în top, trebuie să îți dezvolți abilitățile mentale necesare pentru a rămâne acolo.

Starul de moment, urcușul spre top.

A fi în formă maximă și a da lovitura pe plan sportiv, câștigând o competiție este foarte dificil deoarece trebuie să depui un efort continu și de cea mai bună calitate, la fel ca toți ceilalți. Dacă te afli acolo, este pentru că meriți să fii acolo, meriți acele rezultate, dar și pentru că ai avut o atitudine de tip, ”nu am nimic de pierdut”. Din punct de vedere mental, putem spune câte ceva cu privire la această atitudine. În acest spațiu mental, poți să joci fără să te gândești la rezultat și nici nu ești atașat de acesta. Intri pe teren și dai cee ace ai mai bun din tine. Acest spațiu mental le permite sportivilor să performeze la cel mai bun nivel, la fel ca la antrenament.

Starul consacrat: menținerea în top

Ai ajuns în vârf. E fantastic, te simți nemaipomenit. Așa și trebuie, meriți. Provocarea este cum poți să te menții acolo, cum poți juca la fel cum jucai până să ajungi în top. 99 % dintre performeri, ajungând în top încep să se panicheze, deoarece în mod inconștient nu știu cum pot să se mențină acolo sau să progreseze mai departe. Când ajung în acest spațiu mental, aceștia trec de la atitudinea de tip ”nu am nimic de pierdut”, la ”pot pierde totul”. Aceștia încep să joace dintr-un spațiu al fricii, al așteptărilor crescânde, a validității sociale, nu vor să dezamăgească, analizează mult prea mult ceea ce fac, în loc să treacă direct la acțiune cu încredere. Ai ajuns în top, dar îți lipsește perspectiva mentală corectă pentru a face față succesului.

Schimbarea paradigmei

De cele mai multe ori, lucrând cu sportivii, după serii de succese la care am lucrat împreună, aceștia încep să acorde o atenție inferioară pregătirii mentale. Dacă îi întreb de ce au acordat o atenție mai scăzută pregătirii mentale, aceștia nu știu sigur. E ca și cum, pentru a urca în top, iau o pilulă psihologică iar acum sunt vindecați.

Ceea ce se întâmplă, defapt, este că odată ce sportivul s-a obișuit cu succesul, revin la tiparele vechi de gândire, la mentalitatea vechiului sportiv, cel de dinaintea progresului. Pe când, dacă ar fi continuat obiceiul de gândire și acțiune, care l-a ajutat să urce spre top, ar fi continuat seria succeselor. Dacă ceva se dovedește că merge, sunt șanse foarte mari ca acel ceva să funcționeze și mai departe. Când ai experimentat succesul, păstrează mentalitatea și disciplina care te-au propulsat acolo. Nu începe să faci altceva din frică (muncind și mai mult) sau să crezi că nu mai trebui să muncești.

Dacă ești un sportiv de nota 7 și urci spre top, să zicem, spre nota 9 sau 10, atunci, sunt șanse foarte mari ca fizic să muncești poate la fel de mult, dar din punct de vedere mental, va trebui să acorzi o atenție sporită antrenamentului mental. Odată ce ajungi în top, nu uita, că abordarea atitudinii de tip  ”nu am nimic de pierdut” va trebui să o păstrezi ca să te menții acolo.

Ce însemnătate are victoria pentru tine? Spune victoria cine ești tu cu adevărat?

Din punctul meu de vedere, o victorie nu constituie decât validarea ta față de adversarul tău, adică, azi ai fost mai bun decât el. De câteva minute am terminat o ședință online cu un tânăr tenismen deosebit de bun. L-am întrebat câte flotări face? Mi-a raspuns, că de obicei face 20 (zona de confort-identitatea sa mentală). L-am întrebat câte poate să-mi facă dacă îl provoc? Mi-a zis că 25. A început să le facă și s-a oprit la 30 satisfăcut. I-am zis că a obținut o victorie mare în fața mea și una mai mică în fața lui. S-a validat față de mine, dar nu a trecut testul față de sine. De foarte multe ori, ne mulțumim cu puțin. Adică, ne mulțumim cu victoria, câștigând validarea celorlalți. Cand a auzit astea, a zis că mai încearcă o dată. A făcut 38 de flotări. Bravo, asta este validarea ta față de tine. Victoria te validează în fața mea, dar progresul te validează în fața ta. Caută progresul, e mai important ca victoria. Nu te mulțumi cu puțin. Vrei mai mult, poți mai mult!
De multe ori, spunem că am pierdut un meci pentru că ne-am dorit prea mult victoria, adică, am renunțat la disciplina de a da ce avem mai bun. Da, victoria e prea puțin, victoria înseamnă că te mulțumești cu puțin. Mai mult, chiar totul, este progresul și poate de acolo, de ce nu, decurge și victoria.

Psiholog sportiv Ioan Popoviciu

 

1 Comment

  1. nelu spune:

    în parte sunt de acord dar, nu cred ca se atinge adevaratul scop al unei pregatiri, ca sa-i zic aşa, mentale

    desigur, succesul se suie la cap, problema este aceea că, as fi vrut o teză bazată pe succes luat ca etapă de finalizare

    dupa el nu ramine decit o alta pregatire pe un nou obiectiv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *