Forta mentala a „rezervelor”
17 septembrie 2020
Ce inseamna o masa echilibrata in cazul copiilor?
26 septembrie 2020

Cai spre automotivare

A crede că fiecare dintre noi are o personalitate stabilă, cristalizata pentru totdeauna este un mit. Gândind în acest fel ne autolimităm şi negăm puterea de a ne crea şi recrea în permanenţă pe noi înşine. La fel de supraestimat este şi conceptul de personalitate, întrucât ceea ce suntem depinde de noi, clipă de clipă. Emerson spunea că „devenim acel lucru la care ne gândim toată ziua”. Alegerile pe care le facem în privinţa modului nostru de a gândi, fie ne motivează, fie nu. Pentru a trăi viaţa pe care ne-o dorim este nevoie de acţiune. Mişcarea creează eul. Aristotel spunea: „orice învăţăm să facem, învăţăm, de fapt, prin fapta însăşi; oamenii ajung să fie constructori construind şi cântăreţi din liră cântând din liră. În acelaşi fel, făcând fapte drepte, ajungem oameni drepţi; făcând fapte echilibrate, ajungem să fim echilibraţi şi stăpâni pe noi înşine; iar făcând fapte curajoase, ajungem curajoşi”.

Literatura motivaţională din ţara noastră este una extrem de bogată, o serie de autori americani consacraţi fiind traduşi în limba română. Unul dintre aceştia este Steve Chandler, unul dintre cei mai renumiţi oratori motivaţionali ai momentului, care în lucrarea sa „100 de căi spre automotivare” ne dezvăluie un plan de acţiune care ne va ajuta să parcurgem drumul de la idee la succes, atât în plan personal, cât şi profesional. Metodele sale, cele mai importante fiind prezentate în acest articol, ne oferă motivaţia necesară pentru a depăşi temerile şi inhibiţiile ce stau în calea visurilor noastre:

  • aşezaţi-vă pe patul de moarte: Fără conştiinţa morţii, nu putem savura pe deplin darul vieţii. Comportându-ne ca şi cum jocul vieţii noastre nu va cunoaşte niciodată un sfârşit, amânăm lucrurile pe care dorim să le realizăm la infinit, expediindu-ne visurile şi ţelurile pe acea insulă imaginară denumită „într-o zi”. Nu trebuie să aşteptăm să fim cu adevărat pe moarte pentru a ne bucura de binefacerile faptului că suntem muritori;
  • spuneţi-vă o minciună: Cei mai mulţi dintre noi suntem incapabili să vadem adevărul în privinţa a ceea ce am putea fi şi deveni. Oliver Wendell Holmes spunea că „cei mai mulţi oameni se duc în mormânt fără să fi dat ce aveau mai bun în ei”. Totuşi suntem proiectanţii a ceea ce vom fi. Felul în care acţionăm este cel care decide ceea ce vom deveni. Dacă ne este greu să ne imaginăm potenţialul pe care îl purtăm, trebuie să-l exprimăm ca şi cum ar fi o fantezie: alcătuiţi-vă nişte poveşti despre ce v-ar plăcea să fiţi. Subconştientul nu ştie că fantazaţi (el doar primeşte, sau nu, imagini). Fără o imagine a excelenţei eului dvs., nu puteţi trăi cu adevărat acest eu. Simulaţi-l până reuşiţi să-l realizaţi, iar minciuna va deveni adevărul însuşi;
  • rămâneţi concentraţi asupra premiului: Cei mai mulţi dintre noi au tendinţa de a-şi pierde concentrarea în viaţă datorită faptului că ne facem permanent griji, că ne gândim doar la posibilităţile negative. În loc să ne concentrăm asupra scopurilor, ne lăsăm distraşi de grijile şi spaimele noastre. Dacă vă veţi concentra pe faptul de a fi o persoană motivată şi fericită, asta veţi ajunge;
  • învăţaţi să trudiţi în tăcere: Cu cât suntem mai duri cu noi înşine, cu atât mai uşor ne va fi în viaţă. De fiecare dată când ne temem de ceva ce urmează să se întâmple, trebuie să găsim o modalitate de a face un lucru încă şi mai greu şi mai înspăimântător. Odată ce suntem în stare de asta, sarcina pe care trebuie să o îndeplinim în realitate devine uşoară şi chiar distractivă;
  • simplificaţi-vă viaţa:  Putem învăţa să ne planificăm viaţa prin eliminarea sau reprogramarea acelor activităţi care nu contribuie la realizarea scopurilor pe care ni le-a propus. E greu să rămânem motivaţi dacă suntem confuzi, iar atunci când ne simplificăm viaţa, aceasta capătă forţă şi concentrare;
  • căutaţi aurul pierdut: Vedem ceea ce suntem! Când suntem fericiţi vedem oameni fericiţi. Când suntem deprimaţi vedem privirile triste ale celorlalţi. Când suntem plictisiţi întreaga lume pare cenuşie. În orice situaţie căutăm aurul sau noroiul, şi de fiecare dată găsim ceea ce căutăm. Avem posibilitatea de a alege: ce lume vrem să vedem astăzi? Oportunităţile noastre se vor înmulţi atunci când ne hotărâm să le vedem;
  • creaţi un jurnal de bord: Nu ceea ce facem ne oboseşte, ci ceea ce nu facem. Sarcinile pe care nu le ducem la bun sfârşit ne obosesc şi ne tracasează cel mai tare. Nu vă mai faceţi griji în legătură cu părerea pe care o aveţi despre dvs. înşivă şi alcătuiţi un jurnal de bord care să dovedească că vă puteţi automotiva să faceţi tot ceea ce doriţi;
  • descoperiţi secretul bogăţiilor: Potrivit lui Napoleon Hill acesta „nu este nici mai mult, nici mai puţin decât autodisciplina necesară pentru a-ţi putea lua cu totul în stăpânire propria gândire (…) Singurul lucru asupra căruia putem exercita un control total este propria dvs. atitudine mintală”;
  • balansaţi-vă gândurile: Dacă suntem pesimist înseamnă că  bio-computerul dvs. a fost solid programat în această direcţie. Dar nu durează mult până putem înlocuim această stare, schimbând fiecare gând, unul după altul. Să ne străduim să avem gânduri optimiste din ce în ce mai des, până ajungem ca asta să ni se pară ceva natural;
  • fiţi selectivi cu prietenii: Este un lucru bun să începem să fim mai atenţi şi mai grijulii în privinţa oamenilor cărora le acordăm timpul nostru. Nu vă lăsaţi purtaţi din inerţie spre situaţii care vă fură din energie sau spre oameni cinici şi fatalişti, întrucât vă vor diminua optimismul;
  • învăţaţi să vă pierdeţi calmul: Nu vă fie teamă să şocaţi. Riscaţi. Faceţi-vă de râs. Fiţi voi înşivă. Fiţi umani. Abandonaţi-vă confortul. Fiţi sinceri. Faceţi faţă fricii. Acţionaţi orice ar fi. Depăşind teama de ridicol, viaţa devine cu adevărat interesantă;
  • distrugeţi-vă televizorul: Dacă vă uitaţi prea mult la televizor şi ştiţi asta, puneţi-vă următoarea întrebare: „De ce parte a ecranului vreau să trăiesc?”         Gândiţi-vă care dintre activităţile desfăşurate, cum ar fi privitul televizorului, cititul unei cărţi sau a unei reviste v-a condus mai mult în direcţia automotivării?;
  • întâmpinaţi-vă frica: Teama de a face ceva se va vindeca doar făcând lucrul de care îţi este cel mai teamă. Euforia pe care o simţim când realizăm acel lucru este cel mai mare energizant din lume;
  • creaţi o modalitate proprie de interacţiune: Este imposibil să vă creaţi adevăratul eu fără să stabiliţi relaţii în decursul acestui proces. Relaţiile sunt peste tot. Relaţiile sunt totul. Nu putem, însă, relaţiona cu ceilalţi dacă avem o proastă relaţie cu noi înşine. Noi suntem cei care creăm relaţiile din viaţa noastră: ele nu se întâmplă pur şi simplu;
  • încercaţi ascultarea interactivă: Cu cât întrebările noastre devin mai inteligente, cu atât conversaţiile noastre sunt mai interactive. Căutaţi tot timpul ocazii de a fi interactivi, pentru a fi din ce în ce mai motivaţi;
  • recunoaşteţi-vă voinţa: Primul pas în dezvoltarea voinţei este celebrarea faptului că o posedaţi. Asemănaţi voinţa muşchiului din braţul dvs. Poate nu e prea puternic, dar îl aveţi. Apoi, conştientizaţi faptul că stă în puterea dvs. să vă dezvoltaţi voinţa, ca şi muşchiul din braţ. Voinţa este un proces volitiv deliberat;
  • folosiţi-vă de cuvinte: Limbajul este o sursă de putere, aşa că este bine să fiţi conştienţi de potenţialul creativ al acestuia şi să vă folosiţi de el în direcţia dezvoltării personale. Fiţi atenţi la asocierea pe care o daţi anumitor cuvinte reprezentative pentru voi;
  • trăiţi în prezent: Nu trăiţi în trecut şi nu vă faceţi griji pentru viitor, ci rămâneţi concentraţi asupra zilei de azi. Învăţaţi să trăiţi acum şi aici. Priviţi-vă întreaga viaţă ca fiind concentrată în această oră;
  • descoperiţi pentru ce trăiţi: Pentru a descoperi pentru ce trăim, ar trebui să descoperim ce anume ne face fericiţi. Ce vă umple de entuziasm? Ce vă face fericiţi? Nu contează unde te afli atâta vreme cât ştii pentru ce trăieşti, indiferent de slujbă şi de şefi. Aflaţi ce anume vă face fericiţi, iar apoi începeţi să faceţi acel lucru;
  • folosiţi-vă creierul la maximum: S-a dovedit ştiinţific că, în condiţiile unei crize extreme, oamenii încep să gândească cu ambele emisfere cerebrale. Dar în loc să aşteptaţi să se producă o criză exterioară, creaţi-vă propriile jocuri motivante – scopuri şi ţinte de atins – care vă vor face din ce în ce mai motivaţi; descoperiţi odihna activă: Henry Ford spunea că „gândirea este munca cea mai grea pe care o facem, de aceea sunt atât de puţini cei care s-au înhămat la ea”. Identificaţi modalităţi de a îmbina gândirea cu relaxarea, iar viaţa voastră se va îmbogăţi;
  • astăzi veţi crea o capodoperă: Viaţa este acum. Viaţa nu este mai târziu. Automotivarea decurge din importanţa pe care o acordăm zilei de azi. Consideraţi ziua de azi un microcosmos al întregii dvs. vieţi. Viaţa dvs. luată în miniatură. Cheia transformării personale se află în voinţa de a face lucruri foarte mici, însă este esenţial de a le face acum.

 Psiholog sportiv ARDUSĂTAN CECILIA

Contact: 0755617467; Email: filotea76@yahoo.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

43 − 41 =