Comunicat. Taxa si cotizatie APPS pentru anul 2017.
24 ianuarie 2017
Lipsa increderii sau sensibilitatea psihica din performanta sportiva
30 ianuarie 2017

Camelia Potec, model de succes al sportului romanesc

Nascuta la Braila, Camelia Potec ramane un model atat din punct de vedere profesional, cat si din punct de vedere uman. Dupa patru participari la Jocurile Olimpice, culminand cu titlul de Campioana olimpica la 200 m liber, obtinut la Jocurile Olimpice de la Atena, in 2004, Camelia Potec a continuat sa sustina performanta in sportul romanesc si dupa ce a renuntat la cariera de sportiv, in prezent detinand functia de Presedinte al Federatiei Romane de Natatie si Pentatlon Modern, dar si pe cea de Vicepresedinte al Comitetului Olimpic si Sortiv Roman.

Cum ai invatat sa inoti si cand ai inceput practicarea sportului in mod organizat?

Am invatat sa inot in Dunare, in jurul varstei de 5 ani, alaturi de tatal meu. Iubeam apa foarte mult, ma aventuram de fiecare data in mare, piscina sau chiar rauri, fara sa stiu sa inot. Acesta a fost motivul principal, dar si faptul ca Braila este pe malul Dunarii. Primul club pentru care am concurat a fost LPS Braila, la varsta de 11 ani, cu antrenorul Ion Ionescu, cu care am inceput performanta la varsta de 9 ani. Toate persoanele intalnite in viata mi-au marcat cariera, mai mult sau mai putin. Dar cred ca membrii familiei (in frunte cu tatal meu, pe care il ador si cu care seman ca o picatura de apa, mama mea, care a fost si este prietena mea, sensibilitatea familiei si fratele meu, prietenul meu cel mai bun, la care am gasit ceea ce mie imi lipseste, cel care ma „cearta” cel mai mult, ochiul cel mai critic al meu) au fost cei care mi-au marcat cariera cel mai mult.

Care este reteta succesului in sport?

Munca, ambitie, talent, putin noroc si oportunitatea de avea alaturi oamenii potriviti, care sa te sustina. Personal, cred mai mult in munca si ambitie, decat in talent.

Care este cel mai mare regret?

Din punct de vedere profesional, nu am niciun regret, nu as schimba nimic, ma simt implinita cu tot ceea ce am realizat. Singurul regret, in viata personala, este faptul ca nu am reusit sa imi intemeiez o familie si sa am un copil.  Mereu am amanat momentul, acceptand provocarile carierei, dar va veni si momentul familiei.

Care sunt cele mai emotionante momente din viata ta?

Ooooo…sunt multe, ele se leaga de persoane dragi, de prieteni, de tot ceea ce am realizat in viata. Profesional, clar, ramane momentul Atena 2004, cand am cucerit medalia olimpica.

Daca ai avea o bagheta magica ce ai face cu ea?

N-as face nimic cu ea. Profesional ma simt implinita si nu as schimba nimic. Ma gandesc ca daca as avea bagheta aceea si ar trebui sa schimb parcursul vietii mele, exista riscul sa pierd din lucrurile bune, asa ca multumesc, o ofer altcuiva! 🙂

Ai colaborat vreodata cu un psiholog sportiv? Ce beneficii ai avut?

Da, am colaborat, inainte de Atena. Treceam prin momente dificile, veneam dupa o accidentare la umar si preocupata fiind de starea mea de sanatate, am trecut obiectivele profesionale pe plan secund, ma simteam lipsita de motivatie. Colaborarea cu psihologul, chiar daca imi era prietena, m-a ajutat sa ma mobilizez si sa imi regasesc motivatia pentru succes. Asa am inceput sa imi reorganizez planul de pregatire, pana la Atena si chiar daca eram in urma cu cateva saptamani, din cauza accidentarii suferite la umar, am tras tare cu gandul la podiumul olimpic.

Ce s-a schimbat in intervalul de timp dintre Sydney 2000 si Atena 2004?

Eu m-am schimbat. Am analizat situatiile prin care am trecut, am descoperit oamenii care m-au sustinut atat la bine, cat si la greu si am realizat ca daca imi doresc ceva, din toata inima si muncesc pentru acel lucru, pot sa il realizez.

Cum ti-a venit ideea de a coopta in proiectul „Camelia Potec – In cautarea viitorilor campioni” un psiholog sportiv?

In primul rand sunt constienta de faptul ca pregatirea mentala reprezinta o conditie pentru a atinge performanta sportiva. In al doilea rand, asa cum spuneam, cand eram in activitate am beneficiat de serviciile unui astfel de specialist si m-a ajutat sa depasesc anumite momente si sa ma mobilizez pentru performanta. Si in ultimul rand, inteleg si ma preocupa psihologia si din prisma faptului ca am terminat Masterul de Psihologia Sportului.

De ce crezi ca sportul romanesc a ajuns in situatia in care se regaseste azi?

Cauzele ar fi multiple. In primul rand cred ca totul pleaca de la modul in care a fost abordat sportul, in ultima vreme. Daca privim la ce se intampla afara, unde se investeste si se promoveaza masiv sportul, vom descoperi ca am ramas in urma. Ne-am miscat incet, fata de alte tari, acolo unde se investeste din ce in ce mai mult. De asemenea, societatea romaneasca a suferit anumite transformari carora nu ne-am adaptat. Daca privim la ce se intampla azi, cand tot mai putini copii aleg sa practice sportul, integelem ca este tot mai dificil sa facem o selectie riguroasa, in vedera orientarii sportivilor spre marea performanta. Azi tinerii au tot mai multe mijloace de a-si petrece timpul liber, nu au aceeasi disponibilitate de a face sacrificii pentru performanta sportiva si sunt tot mai greu de mobilizat in acest sens.

Ce crezi ca ar trebui facut pentru rederesarea situatiei actuale din sportul romanesc?

Ar trebui investit in infrastructura, metodica, dar mai ales in educatie. In ceea ce priveste infrastructura, baza materiala, e greu sa ii mai motivezi pe copii sa faca sport, asa cum se intampla in urma cu 20-30 de ani, cand sportul era una dintre putinele preocupari ale societatii respective. De asemenea, ar trebui sa ne readaptam din punct de vedere metodologic, sa venim mai aproape de ceea ce se intampla afara, antrenorii sa se perfectioneze, sa isi doreasca sa depaseasca situatia prezenta. De asemenea, ar trebui regandit tot cadrul legislativ actual, in sensul crearii unor facilitati pentru sportul de performanta si a introducerii mai multor ore de sport in scoli. Performanta sportului romanesc incepe din scoli. Daca vrem sa atragem tinerii catre sport, ar trebui sa existe mai multa preocupare in scoli. De aici putem incepe si dezvolta strategia de selectie a viitorilor campioni.
In ceea ce priveste educatia, ar trebui sa incepem cu parintii. Acestia trebuie sa devina constienti de beneficiile pe care le aduce sportul, in planul dezvoltarii fizice si emotionale a copilului. Parintii sunt cei care trebuie sa participe activ in acest proces de redresare la nivelul sportului, sa orienteze copiii spre practicarea unui sport, chiar daca este mai comod sa ii dai o tableta sau un smart-phone si sa stii ca nu te deranjeaza cu nimic, copilul fiind captivat de astfel de variante de petrecere a timpului liber.

Cand crezi ca ne vom mai bucura de performantele sportivilor romani asa cum se intampla in urma cu 10-15 ani?

Sper si ne propunem sa se intample cat mai curand. Lucram pentru acest lucru, atat la nivelul Federatiei de Inot, cat si la nivelul Comitetului Olimpic Roman. Vrem sa cream toate conditiile pentru ca sportul romanesc sa redevina ceea ce a fost. In ceea ce priveste obiectivele, la nivel national, vom veni in scurt timp cu o pozitie oficiala in care ne vom prezenta strategia pentru urmatorul ciclu olimpic.

De ce crezi ca majoritatea sportivilor, dupa retragerea din activitatea sportiva, au probleme de integrare sociala si profesionala?

Raspunsul e simplu: pentru ca nu se preocupa, din timp, de acest aspect. Majoritatea neglijeaza viitorul dupa momentul retragerii si se trezesc in situatia de a nu sti cum sa isi organizeze viata. Se spune ca este bine sa renunti tu la performanta, nu performanta sa renunte la tine. Astfel, e bine sa te gandesti, din timp, la ce faci „dupa”. Pe mine, personal, m-a preocupat acest aspect, inca de la 18 ani. Ma gandeam ” ce iti place sa faci, in afara de inot?” si pentru ca imi placea sa calatoresc, sa vorbesc cu oamenii si sa vizitez lumea, m-am hotarat sa ma inscriu la facultate. Asa am absolvit Facultatea de Turism. Ar fi bine ca toti sportivii, indiferent de nivelul performantelor pe care il ating sa se gandeasca si la viitor. Dupa ce m-am lasat, luasem decizia ca un an de zile sa stau departe de sport, de munca, de tot, ca sa inteleg mai bine ce s-a intamplat la ultima editie a Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012 si ca sa ma linistesc, dar dupa vreo trei saptamani am inceput sa nu mai am stare, sa imi doresc sa fac ceva, sa invat, sa ma pregatesc pentru viitor. Si asa am inceput sa lucrez in cadrul Federatiei de Natatie, avand functia de secretar general.

Cum vezi situatia tineretului din ziua de azi, care se indeparteaza tot mai mult de sport, in general, preferand alte activitati sedentare?

Lucrurile stau un pic diferit de perioada in care eu am inceput sa fac sport. Pe vremea aceea sportul era una dintre putinele activitati pe care copiii si-o permiteau. Acum sunt atat de multe alternative de petrecere a timpului liber, incat este mult mai dificil sa ii atragi pe copii catre sport. Le-as spune totusi SA FACA SPORT, in orice forma, fie pentru a-si petrece timpul liber, fie pentru a face performanta pentru ca sportul iti ofera nenumarate beneficii, pe care nu le descoperi pana nu il incerci.

Daca ar trebui sa te descrii in trei cuvinte care ar fi acelea?

Ambitioasa, muncitoare si serioasa in tot ceea ce fac.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Pentru anul acesta mi-am facut o lista cu…39 de dorinte. Nu vi le voi spune pe toate, dar va pot impartasi cateva. In primul rand, imi doresc, in plan personal sa am un copil, iar pe plan profesional, sa reusesc sa finalizez cu succes toate proiectele in care sunt implicata. Aaaaa…si va mai pot spune ca mi-as dori sa imi gasesc timpul necesar sa citesc mai multe carti, atat beletristica, cat si carti de specialitate.

Psiholog sportiv Andreas Hniatiuc

1 Comment

  1. Doina Sava spune:

    Bravo Camelia!Medaliata cu Aur Olimpic,desteapta,ambitioasa,dornica mereu de provocari,pe care le onoreaza cu tot sufletul,implicarea si sensibilitatea ei recunoscuta.Un mare OM,pe care il iubim si il respectam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

70 + = 77