O poveste despre incredere
11 februarie 2018
Ganduri pozitive pentru copilul tau
2 martie 2018

Efectele accidentarilor la sportivi, in plan emotional

Sub aspectul accidentarilor exista două categorii de sportivi: cei care au fost accidentați și cei care nu au fost accidentați INCĂ. Intr-un domeniu care ne suprasolicită fizic pentru a crește performanța, posibilitatea unei accidentări este foarte mare. Când activam și eu ca jucatoare de volei, de multe ori faceam ”glume” de genul „dacă nu ai avut o entorsă pe sezon, înseamnă că nu ai muncit cum trebuie”. La hochei se spune că„zâmbetul nu este frumos dacă nu îți lipsește vreun dinte” (cel din față, bineînțeles). Accidentările, din păcate, sunt la ordinea zilei în lumea sportului. O accidentare insa poate pune capăt carierei de sportiv, iar dacă acest lucru se întâmplă, de multe ori ,sportivul este şocat, nu știe ce să facă, pe ce drum să o ia. Chiar și o accidentare minoră poate tulbura pregătirea sportivului, rupând ritmul pregătirii.

Cum se caracterizează, din punct de vedere psihologic, un sportiv accidentat?

  • Sportivul accidentat se va focusa doar pe problemă, neglijând alte responsabilități; de multe ori este necesar sprijinul familiei, al echipei, al clubului și al prietenilor.
  • Nu mai participă la fel de activ în activitățile de zi cu zi, capacitatea mentală fiind limitată, acesta accepta cu greu situația în care a ajuns. În cazul accidentărilor severe este foarte important ca sportivul să se focuseze pe perspectiva vindecarii si să aibă un plan de recuperare, pe care să-l urmeze. Este foarte important ca sportivul să primească feedback legat de recuperarea lui, deoarece acesta nu vede întotdeauna, în mod real, vindecarea.
  • În aceste situații sportivul poate deveni agresiv, își pierde autocontrolul, devine irascibil, iar pentru o perioadă isi poate pierde optimismul, neglijand planurile de viitor.
  • În relații va deveni egocentric, are nevoie de susținere permanentă, judecă persoanele în funcție de cât de mult se implică în reabilitarea lui.
  • Se concentrează mai mult pe durere și nu vede posibilitatea de recuperare.
  • Așteaptă un miracol

Sportivii reacționează diferit la accidentări. Sunt sportivi care percep accidentarea ca pe o boală, dar si sportivi care vor să demonstreze că se pot confrunta cu orice accidentare si o privesc ca pe o provocare. Pentru unii sportivi accidentarea poate să fie o ușurare, un moment de pauză de la antrenamentele grele sau o pauză de la frustrarea la care este supus ca urmare a eșecurilor personale. Alți sportivi, în aceste perioade, încearcă diferite lucruri noi, de care nu s-au preocupat în timpul sezonului sau se concentrează pe alte aspecte ale vieții personale. De multe ori se îngrijorează temându-se că nu vor reveni la forma pe care au avut-o înainte de accidentare. Ei sunt nesiguri si ezitanti: oare își vor reveni sau această accidentare înseamnă sfârșitul carierei. În aceste situații gândirea și atitudinea pozitivă este de mare ajutor, reacțiile pozitive și entuziasmul, atât fizic cât și psihic, cresc șansele unei reveniri complete. O accidentare are mereu consecințe in plan emotional, lăsând ”cicatrici”. Performanțele slabe cauzate de accidentări iî vor face pe sportivi să se simtă lipsiti de valoare si pot scădea stima de sine. Acestea sunt semnele care indica faptul că sportivul este afectat, in plan psihic si tocmai de aceea este foarte important ca suportul emotional să facă parte din reabilitarea sportivului.

Reacții psihologice negative cauzate de accidentări (Moran, 2004):

  • Stresul, anxietatea
  • Furia
  • Probleme legate de ascultare
  • Depresia
  • Probleme legate de concentrare, atenție
  • Dependența de antrenament

Trebuie să il ajutam pe sportiv sa constientizeze faptul că reacțiile și sentimentele lui legate de accidentare sunt normale și sunt parte importantă din procesul de reabilitare.

Comportamente care pot avea un impact negativ asupra sportivului accidentat (Gyömbér, Kovács, 2012)

”Sportivul accidentat nu este sportiv”

Mulți antrenori ii ”lasă deoparte” pe sportivii accidentați, cu intenția de a le oferi posibilitatea să își revină, cât mai repede. Însă această intenție poate avea și consecințe negative atunci când comunicarea nu este una corespunzătoare. Sportivul va simți că este ignorat, că nu mai face parte din echipă. Sunt antrenori care separă sportivul accidentat de grup și din păcate unii antrenori sustin, pe la spatele sportivului, ca accidentarea nu este reală, sportivul simuland.

Accidentarea este o perioadă critică, în care încrederea între antrenor-sportiv, sportiv-club, sportiv-sportiv se dezvolta sau dispare. În această perioadă este foarte important ca antrenorul, clubul și coechipierii să dea dovadă de suport față de jucătorul accidentat.

Sportivii de-a lungul aniilor sunt învățați că trebuie să dea tot timpul „110% din potential”. Acest lucru este foarte important în drumul spre succes, însă sportivii trebuie să fie învățați să facă diferența între acele dureri cărora nu trebuie să le dea atenție și acele dureri la care trebuie să fie atenți și pentru care trebuie să urmeze un tratament. De asemenea, acestia trebuie să fie învățați să facă diferență în ceea ce priveste cantitatea durerii.

Exista alte două aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când avem de-a face cu un sportiv accidentat. Accidentarea poate să fie cauzata de antrenamente, cu un volum sau cu o intensitate prea ridicata pentru nivelul de moment al sportivului. O alta cauza a (re)accidentarii este determinata de recuperarea incompleta, cauzata de graba sportivului, care nu așteaptă să își revină complet și reincepe prea repede antrenamentele. Acest aspect are la baza presiunea la care sportivul este supus pentru a reveni cat mai repede pe teren.

În zilele noastre, datorita implicarii stafului medical si a tehnologiei, timpul pe care îl necesită reabilitarea fizică este intr-o continua scadere, sportivul putand reveni mult mai repede pe teren. Acest aspect are si o consecinta ce poate afecta starea mentala a sportivului, acestuia lipsindu-i timpul necesar si pentru reabilitarea psihică. De cele mai multe ori acești sportivi devin foarte stresați. Taylor si colaboratorii sustin faptul că dacă sportivul revine imediat în echipă și nu acordă timp suficient pentru a-și reveni mental, va deveni anxios, iar acest aspect poate cauza probleme precum:

  • Reaccidentarea
  • Accidentarea altui membru al corpului
  • Scaderea stimei de sine, care poate provoca temporar performanțe mai slabe
  • Aparitia despresiei și a fricii de o altă accidentare, care pot scădea motivația și dorința de a concura

Este foarte important ca atenția celor din jur să nu se focuseze doar pe accidentarea, in sine, ci pe sportiv, ca persoana. Cu toate că este accidentat, sportivul tot sportiv rămâne.  Este foarte important ca mișcarea care a provocat accidentarea să fie modificată și corectată, in plan psihic. Dacă acest lucru nu se întâmplă acea mișcare incorectă se va fixa în mintea sportivului, declansand frica de acea mișcare; de exemplu patinatorul de viteză care a căzut într-o curba și s-a lovit foarte tare, probabil își va pune jos mâna în fiecare curba, iar cu această mișcare va pierde timp prețios; un hocheist care și-a rupt brațul într-o ciocnire, va evita contactul fizic cu adversarul.

De asemenea, este esential să îi oferim posibilitatea sportivului să se consulte cu un specialist și să îi acordăm timpul necesar pentru a-si reveni. Pentru sportiv devine primordial să știe ce se întâmplă, de aceea trebuie să îi oferim toate informațiile legate de starea lui, nesiguranța împiedicand reabilitarea corecta si la timp. Putem ajuta reabilitarea sportivului elaborând un plan detaliat legat de acele țeluri pe care trebuie să le atingă, iar planul trebuie să fie atât de scurtă durată, care sa conțina obiectivele pe zile și săptămâni, cât și de lungă durată, la capătul planului urmand a se regasi revenirea la concursuri.

Din păcate sunt accidentări atât de grave, încât pun capăt carierei sportivului. Mulți sportivi nu știu să gestioneze această situație, în unele cazuri ajungându-se pana la suicid. De aceea este foarte important să încurajăm sportivul să încerce cât mai multe lucruri şi să își planifice viața de după cariera sportivă. Acesta nu ar trebui sa ezite să ceara ajutorul unui specialist, dacă întâmpină dificultăți, in planul reabilitarii emotionale.

Emoke Karikas

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *