Rolul psihologului sportiv la competitii… si in afara acestora
31 ianuarie 2020
Nu te focusa pe probleme, cauta soluții!
7 februarie 2020

Gandirea contrafactuala in sportul de performanta

Importanța alternativelor contrafactuale în gestionarea emoțiilor din sportul de performanță.

În cadrul competițiilor sportive există întotdeauna învinși și învingători, iar campionatele mondiale sau olimpiadele clasifică sportivii în medaliați cu aur, argint și bronz. Obținerea unei performanțe generează emoții mai intense atunci când aceasta este compatibilă cu scopul persoanei (Shah et.al., 1998). La nivel intuitiv, bucuria celor care ajung pe podium, la finalul unui concurs, este direct proporțională cu locul obținut, ocupantul locului întai fiind cel mai fericit, iar cel de pe locul al treilea fiind cel mai puțin fericit. Cu toate acestea, o serie de studii din psihologia socială (Medvedec et.al, 1995; Roese, 1997, Allen et.al, 2019), pe tematica gândirii contrafactuale au evidențiat rezultate contrare.

De ce medaliații cu argint sunt mai nefericiți decât medaliații cu bronz?

Gândirea contrafactuală este un proces cognitiv ce reprezintă rezultatul comparației dintre circumstanțele reale ale unui eveniment și alternativele posibile care puteau schimba deznodământul evenimentului (Roese, 1997). Cu alte cuvinte, când o persoană trece printr-o experiență emoțională negativă diferită de așteptările sale, tendința de a dezvolta raționamente de tipul “Dacã..atunci..”, este foarte probabilă.

Un gând contrafactual poate specifica un rezultat alternativ care să fie mai bun (contrafactual ascendent) sau mai rău (contrafactual descendent) decât ceea ce s-a întâmplat în realitate. Plecând de la această idee, la finalul unei competiții, sportivul medaliat cu argint va fi mai predispus să își imagineze alternative (ascendente) de tipul ”dacă aș fi alergat mai repede, aș fi obținut primul loc, în vreme ce sportivul care a obținut medalia de bronz va fi mai tentat să compare rezultatul obținut cu un posibil rezultat mai slab (comparație descendentă), generând gânduri de tipul “bine măcar că am obținut o medalie și nu locul patru”. Acest proces cognitiv este activat de evenimentele cu miză asociate unor emoții puternice și influențează comportamentul viitor al sportivului deoarece amplifică motivarea angajării în comportamente menite să evite și să reducă eventualele trăiri afective negative.

Analizând reacțiile emoționale și expresiile faciale ale sportivilor medaliați cu aur, bronz și argint la Jocurile Olimpice din anul 1992, Medvedec et.al.(1995) au realizat un studiu în care 20 de studenți aveau sarcina de a evalua nivelul bucuriei exprimate de sportivi, surprinse pe înregistrările video de după concurs, precum și la festivitatea de premiere. Analizele statistice au evidențiat că medaliații cu bronz erau aparent mai fericiți decât cei medaliați cu argint. Autorii au justificat aceasta prin faptul că satisfacția cu privire la un rezultat depinde de expectanțele individuale inițiale. Performanța obiectivă a unui sportiv poate avea o importanță mai scăzută în funcție de modul în care este construită și percepută subiectiv acea performanță. A fi printre cei mai buni din lume poate avea o importanță nesemnificativă dacă acest rezultat este interpretat nu ca o victorie, ci drept o înfrîngere în fața medaliatului cu aur.

Pentru a aduce dovezi suplimentare în acest sens, Matsumoto și Wilingham (2006) au realizat un studiu în care au analizat 118 expresiile faciale ale 84 de sportivi premiați (din 35 de țări) la competiția de Judo din cadrul Jocurilor Olimpice de la Antena 2004. Expresiile spontane ale sportivilor surprinse de camerele foto la finalul concursului, precum și pe podium în momentul decernării medaliilor au arătat că 13 dintre 14 medaliați cu aur și 18 din 26 de medaliați cu bronz au zâmbit imediat după finalul meciului, în vreme ce toți medaliații cu argint nu au zâmbit afișând expresii faciale de tristețe, nemulțumire sau inadecvare. Deși aceste expresii au rămas constante din momentul finalizării concursului, 96.4% dintre ocupanții locului al doilea au afișat un zâmbet formal la decernarea premiilor. Această diferență dintre expresia facială de la final și din momentul premierii poate fi explicată prin rolul convențiilor și normelor sociale activate de competiția în sine, de vizibilitatea și expunerea publică a evenimentului, care poate cenzura trăirile și expresiile autentice ale atleților, prin evaluarea rațională a contextului.

Într-un studiu recent, Allen et.al (2019) au analizat 1468 fotografii obținute în cadrul Jocurilor Olimpice din 2016, pentru a determina diferențele dintre expresiile emoționale determinate de gândurile contrafactuale ale sportivilor. Medaliații cu aur au afișat niveluri mari ale intensității fericirii. Contrar studiilor anterioare, diferențele dintre bucuria exprimată de cei medaliați cu argint și cei medaliați cu bronz au fost nesemnificative. Totuși, analiza a 192 de fragmente din declarațiile postconcurs, ale  sportivilor medaliați cu bronz și argint au relevat că aceste fragmente conțineau mai multe gânduri contrafactuale ascendente și erau mai frecvente în cazul sportivilor de pe locul 2, fiind bazate preponderent pe atribuiri externe ale propriului eșec.

Romania – Suedia  World Cup ’94 exemplu de gandire contrafactuala

Meciul Romania- Suedia de la campionatul mondial de fotbal din anul 1994 este un exemplu edificator de situație generatoare de alternative contrafactuale ascendente pentru antrenorii și fotbaliști implicați în acel meci. Altfel, cum se poate explica faptul că la o distanță de 25 de ani, acest meci reprezintă încă o tematică de discuție amplă cu implicații emoționale? Fiind o oportunitate ratată la limită (gol în prelungiri, eliminare la penalty), a determinat emoții negative mai intense și persistente în timp, tocmai pentru că, alternativa (calificarea în semifinale) părea la acel moment foarte accesibilă. Fiind o situație unică, ratată la limită, a generat retrospectiv un regret mai intens decât dacă echipa ar fi pierdut la un scor clar. Pe de altă parte, accesul în semifinale oferea posibilitatea, în caz de înfrângere, a unui meci pentru obținerea unei medaliei de bronz, iar această alternativă contrafactuală amplifică retrospectiv intensitatea regretului asociat acestui episod din fotbal.

Un alt exemplu particular ce poate determina studii ulterioare poate fi reprezentat de analiza comparativă a expresiilor faciale și gândurile contrafactuale ale membrilor echipei de fotbal a Croației din 1998, care a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial versus echipa Croației care a pierdut finala din 2018. Prezumtiv, putem crede că echipa Croației din 1998 ar avea mai multe motive de bucurie, după un meci câștigat în finala mică, decât echipa din 2018 după un meci pierdut, chiar dacă medalia de argint este obiectiv mai valoroasă. Însă, există nenumărate situații în care valoarea subiectivă a unui obiect o depășește pe cea obiectivă.

Așa cum au demonstrat studiile anterioare putem afirma că uneori, paradoxal, a obține mai puțin înseamnă de fapt, mai mult la nivel subiectiv, medaliații cu bronz fiind adesea mai fericiți decât cei medaliați cu argint. Motivația reprezintă factorul determinant în vederea obținerii performanțelor sportive, iar gândirea contrafactuală, deși este declanșată de experiențe emoționale negative, poate fi în același timp esențială în procesul de automotivare și autodepășire a propriilor limite.

 

Psiholog sportiv Radu Bârliba

Contact: radubarliba@gmail.com

 

Referințe:

Allen, S.A., Knipler, S, J, Chan, A.,Y., C, (2019), Happiness and counterfactual thinking at the 2016 summer olympic games, Journal of Sports Sciences, Australia

Goldman J.G., (2012), Why bronze medalists are happier than silver winners, www.scientificamerican.com

Matsumoto, D, Wilingham, B., (2006), The thrill of victory and the agony of defeat: Spontaneous expressions of medal winners of the 2004 Athens Olympic games, Journal of Personality and Social Psychology, vol.91., No.3, 368-581

Medvedec, V., Madey, S., Gilovich, T., (1995), When less is more: Counterfactual thinking and satisfaction among olympic medalists, Journal of Personality and Social Psychology, vol.69, No.4, 603-610.

Roese, N.J., (1997), Counterfactual thinking, Psychological Bulletin, vol. 121, nr.1, 133-148

Shah, J., Higgins, E.T., & Friedman, R., (1998), Performance incentives and means: How regulatory focus fluences goal attainment, Journal of Personality and Social Psychology, 74, 285-293

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 81 = 84