Sportul de echipa, impuls al dezvoltarii copiilor
13 martie 2017
Emotiile si performanta sportiva
15 martie 2017

Interviul saptamanii cu Lucian Goian

Provenit dintr-o familie de sportivi, Lucian Goian si-a urmat visul copilariei, acela de a ajunge fotbalist si s-a lasat purtat de dorinta de a reusi, pana in indepartata Asie, acolo unde a activat pentru Tinjin Teda, Beijing Baxy, in China, dar si pentru Mumbay City, in India, acolo unde a intrat rapid in inimile suporterilor prin atitudinea din teren si prin felul sau deschis de a fi.

Provii dintr-o familie de sportivi. Cine ti-a inoculat pasiunea pentru sport? Cum ai inceput fotbalul?
Focul pasiunii pentru fotbal s-a aprins, cel mai probabil, datorita faptului ca fratele nostru cel mai mare, Liviu, juca la CSM Suceava, prin anii 1985-1986. Apoi, dupa anii 90, Liviu a plecat in Ungaria, la Debrecen si a ramas celalat frate, Gigi, care juca pentru Foresta Suceava si in fiecare sambata, eu cu Dorin eram pe stadion sa-l urmarim. Dar sunt sigur ca ne-am nascut cu fotbalul in sange. Imi amintesc faptul ca, impreuna cu Dorin, fiind de varste apropriate, jucam fotbal de dimineata pana seara impreuna, indiferent ca era in curtea scolii, in fata blocului sau in casa. Inventam tot felul de jocuri in doi, cu mingea de fotbal, evident. Avem o relatie foarte buna, iar Liviu, fiind cel mai mare, a fost mereu sfatuitorul si indrumatorul nostru.

Care sunt cele mai importante valori in viata?
Pentru mine, familia este cea mai importanta. Daca ai o relatie puternica de familie, restul valorilor , dupa care sa te ghidezi in viata, vin de la sine.

Care este reteta succesului?
Echilibru in viata extrasportiva, stabilitate in familie, pasiune pentru ceea ce faci, sustinuta prin munca.

Cum este in India? Cum te-ai adaptat? De cate ori ai iesit jucatorul etapei? Cum a perceput familia aceasta schimbare de mediu?
Experienta din India  a fost extraordinara, din multe puncte de vedere. Mi-a fost usor sa ma adaptez, facilitatile sunt extraordinare, am fost un grup unit si valoros, am avut parte de un antrenor foarte bun, cu care mai lucrasem. Am iesit de 3 ori jucatorul meciului, o data „fittest player of the game ” si o data am primit premiul pentru pasa castigatoare a meciului.
Familia mea s-a simtit foarte bine acolo. Stateam la un hotel superb, unde nu ne lipsea nimic, vremea era foarte frumoasa (in tara erau 0 grade si acolo 30, stateam la piscina cu totii, aproape in fiecare dimineata, era momentul nostru de relaxare). Fiul meu Luca venea la meciuri, iar dupa ce se termina partida il luam pe teren, era foarte fericit. Odata, dupa un meci, i-am dat mingea pe teren, a condus-o vreo 30 de metri, pana la poarta, apoi a marcat, in uralele intregului stadion. A fost pentru el ceva ce nu se poate descrie in cuvinte, iar pentru mine ca parinte, e o mandrie enorma sa-l vad cat de mult iubeste fotbalul.

Care a fost cea mai emotionanta experienta din viata ta?
Pe plan personal, cel mai emotionant moment a fost acela cand l-am luat in brate pentru prima data pe fiul meu, chiar dupa ce Anda, sotia mea, a nascut. Nici acum nu pot sa explic ce am simtit, dar a fost o senzatie greu de egalat. Pe plan profesional a fost debutul pentru Dinamo, pe „Lia Manoliu”, impotriva colosului Manchester United, cu 60.000 de oameni in tribuna.

Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba in viata ta?
Pot spune cu mana pe inima ca am o viata perfecta si nu stiu ceva ce as putea spune ca imi lipseste. Imi place foarte mult sa apreciez ceea ce am. Dar totusi, daca as avea bagheta aia magica, as aduce-o pe Anda mai devreme in viata mea, pe la 21-22 de ani. Am facut niste greseli la varsta aceea, pe care nu le-as fi facut daca o aveam langa mine, in acea perioada. Si tot cu acea bagheta as aduce-o inapoi pe mama mea, care a plecat dintre noi, cand aveam doar 16 ani si care ne lipseste enorm.

Ce crezi ca lipseste sportului romanesc, in momentul de fata si ce ar trebui facut pentru a-si recapata stralucirea de altadata?
Cred ca ar trebui schimbata „Legea Sportului”, sa reusim sa atragem cat mai multi oameni potenti din punct de vedere financiar, langa echipe, doar asa putem creste, doar asa putem avea in fiecare an cate 3-4 echipe in cupele europene, cum era acum 8-10 ani.

Ai activat in mai multe campionate. Ai putea sa ne spui ce ai descoperit la nivel de mentalitate si cultura, in celalte tari? Care ar fi diferenta de mentalitate dintre jucatorii romani si cei de afara?
Am jucat in China si in India, insa am avut colegi straini foarte buni, care au o mentalitate de invingator, la fiecare antrenament sau meci. Acesta este cel mai important aspect in fotbal: sa dai totul pe teren, indiferent ca pierzi sau castigi, dar sa fii impacat cu tine insuti, cu ideea ca ai facut tot ce a depins de tine, sa intri dupa meci, in vestiar, cu capul sus, indiferent de rezultat.

Ai fost martor la esecul mai multor fotbalisti romani talentati, care nu au reusit sa se adapteze exigentelor fotbalului mare. Ce lipseste jucatorilor romani din actuala generatie pentru a face fata competitiilor puternice de afara?
Cred ca este si o chestiune de adaptare, poate unii jucatori talentati au ajuns in campionate care li se potrivesc, ca stil de joc si au confirmat. Unii poate au avut ghinionul sa pateasca invers, chiar daca au valoare si au demonstrat asta in tara, au ajuns intr-un campionat care nu este pe stilul lor de joc. Eu ma bucur ca in ultimul timp, tot mai multi romani confirma la echipe din strainatate: Tatarusanu, Chipciu, Radu Stefan, N. Stanciu, R. Marin, Alin Tosca sau Florin Andone.

Ai lucrat vreodata cu un psiholog sportiv?
Nu am lucrat niciodata cu un psiholog. Cred ca orice sportiv de top trebuie sa fie suficient de matur, astfel incat sa fie propriul sau psiholog.

Dupa ce iti vei incheia cariera de fotbalist vei dori sa te implici tot in sport? Vei investi in proiecte personale, in fotbal sau iti vei dori sa urmezi un alt drum?
Deocamdata nu pot spune, cu siguranta, ce voi face. E posibil sa raman in fotbal, imi place foarte mult ceea ce fac si va fi greu sa stau departe de fotbal.

Care este cel mai bun atacant pe care l-ai marcat in cariera?
Au fost mai multi. As aminti totusi de Dimitri Berbatov, pe vremea cand juca la Tottenham, de Nicolas Anelka si Didier Drogba, Helder Postiga… Dar unul care mi-a ramas in minte mai mult decat toti ceilalti a fost nigerianul Yakubu, pe vremea cand juca in China. Este cel mai puternic atacant cu care m-am intalnit in cariera mea. Era ca piatra, intram in el cu toata forta si nici macar nu se clintea.

Stiu ca majoritatea sportivilor afirma ca s-au simtit bine la toate cluburile pe la care au activat, dar daca ar fi sa faci o comparatie, care este clubul care ti-a ramas cel mai mult la suflet?
Dinamo Bucuresti, normal. Am petrecut o perioada frumoasa acolo. Dinamo va avea mereu un loc special in inima mea, oriunde as fi.

Daca ar fi sa te definesti in 3 cuvinte, care ar fi acelea?
Implicat – Sufletist – Amuzant

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!
In general dorintele trebuie sa ramana secrete pentru a se indeplini. Si eu vreau sa se indeplineasca, deci…

Namaste! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *