Spaga si vointa de putere in sportul romanesc
27 mai 2017
Optimismul se invata! Rolul gândirii în atractia succesului în sport
20 august 2017

Iulian Stamate trecut, prezent si viitor

Iulian Stamate, pivotul echipei CSM Bucuresti si al echipei nationale a Romaniei, a ales sa ne vorbeasca despre secretele unei cariere impresionante, despre viziunea sa asupra sportului de performanta si despre planurile sale de viitor. Totodata, prin implicarea in Asociatia Pentru Psihologia Sportului, doreste sa contribuie la imbunatatirea rezultatelor din sportul romanesc, avand in spate o experienta de 25 de ani, in sportul de performanta.

Desi stim ca a trecut mult timp, te-am intreba cum ai inceput handbalul? ☺

Aveam varsta de 9 ani si eram un copil destul de neastamparat, imi petreceam mare parte din timp pe afara si activitatile mele erau, in mare parte, legate de miscare. Un vecin de bloc, mai in varsta ca mine, practica deja handbalul, iar mie mi se parea foarte interesant. Intr-o zi m-a intrebat, nu stiu daca in gluma sau in serios, daca nu vreau si eu sa merg la handbal. Imediat m-am dus la parintii mei si le-am spus ca vreau sa merg la handbal pentru ca este frumos, merge si Catalin si vreau si eu. Asa ca la varsta de 9 ani un copil, nu chiar inalt si destul de grasut, dar foarte activ a ajuns sa calce pentru prima oara intr-o sala de handbal, cea a CSS Moreni si de atunci mersul intr-o sala de handbal a devenit principala mea activitate si sper sa nu se termine niciodata, indiferent de statutul pe care il voi avea.

Cum era handbalul de atunci, comparativ cu ce se intampla acum?

In primul rand, era mult mai putin popular, oarecum ma bucur ca am crescut intr-un oras mic, fara prea multe optiuni si poate si asta a contribuit la alegerea facuta de mine. Jocul in sine s-a schimbat extrem de mult si cred ca este normal sa fie asa, a evoluat in bine, a devenit mult mai spectaculos si mai antrenant, se joaca mult mai in forta si in viteza, acesta fiind un plus urias pentru spectacolul oferit si il face cu atat mai indragit, de catre cei care il practica, dar mai ales de cei care il privesc.

Privind in urma la metodele de antrenament si la atitudinea pe care o aveau antrenorii vis-a-vis de noi copiii nu pot sa afirm cu tarie ca s-au folosit cele mai bune metode, dar sa nu uitam ca au trecut 20 si ceva de ani de atunci si sunt convins ca incercau sa aiba cele mai bune rezultate chiar daca, uneori, mai aparea si cate o palma, doua drept pedeapsa pentru lucruri facute nu tocmai bine, dar noi eram fericiti sa fim acolo si  nu insemna mare lucru. Nu sunt de acord cu metodele violente de orice natura, fie ea si verbala si imi doresc din suflet ca antrenorii de acum, de la nivel de copii si juniori sa dea mult mai multa importanta aspectului psihologic, deoarece dezvoltarea psihologica corecta aduce multe beneficii, iar randamentul si evolutia copiilor este mult mai buna. Lasand la o parte toate aceste aspecte toti copiii prezenti acolo erau foarte fericiti sa faca parte din acel angrenaj, distractia era la cote ridicate si nu conta nimic altceva, in afara de faptul ca ne puteam juca zi de zi, pentru ca fiecare antrenament  sau meci,pentru noi, erau o joaca.

Ce lipseste handbalului masculine romanesc in momentul de fata pentru a reveni la performantele de altadata?

Inainte de toate nu putem face o comparatie intre handbalul de acum si cel jucat cu multi ani in urma. Sa nu uitam ca in perioada de glorie a Romaniei existau doar cateva forte pe plan mondial si din fericire Romania era una dintre ele. Intre timp lucrurile s-au schimbat drastic si evolutia multor tari a depasit-o pe cea a Romaniei si aici este vorba in primul rand de investitii financiare majore, de infrastructura si de strategii, bine puse la punct, pe termen mediu si lung. Multe tari au practicat asta si rezultatele au fost pe masura. Romania este in continuare o tara care spune multe pe plan european, mondial, este adevarat in primul rand cu echipa nationala feminina. La niveul echipelor de club sunt rezultate promitatoare in hanbalul masculin si de-a dreptul exceptionale in cel feminin, sa nu uitam castigarea Ligii Campionilor de anul trecut. Ca sa raspund la aceasta intrebare as spune ca lipseste o constanta la nivel de investitii si aici includ si investitiile in sali de sport, interesul antrenorilor tineri si nu numai in dezvoltarea si imbunatatirea metodelor de antrenament, investitia in tot ce inseamna tineret, precum si un plan bine pus la punct de catre FRH, in colaborare stransa cu toate cluburile si chiar cu celelalte foruri competente. Fara o constanta nu se va obtine rezultatul dorit, respectiv ramanerea in elita, nu doar o revenire de scurta durata. Asta ar fi din punct de vedere administrativ. Cei care practicam acest sport avem de asemenea un rol la fel de important. Probabil acea “foame” de a realiza ceva nu mai este atat de mare ca acum 20 de ani si suficienta isi face simtita prezenta mai mult. Determinarea si dorinta de a obtine performanta se simte, dar se si educa. Noile generatii trebuie formate in acest spirit.

De ce crezi ca sportul romanesc a ajuns in situatia in care se regaseste in prezent? Daca ai avea puterea, ce ai schimba in sportul romanesc? Ce crezi ca ar trebui facut pentru redresarea situatiei?

S-a ajuns in situatia in care ne aflam, in primul rand, pentru ca sportul nu mai are parte de acelasi respect din partea maselor, dar nici din partea celor in masura sa schimbe ceva. Sunt de parere ca trebuie aduse niste modificari legii sportului, prin care sa se inlesneasca accesarea banilor, din domeniul privat. Ultima modificare adusa de catre ministrul sportului prin care permite alocarea de pana la 5% din buget de catre primarii, catre sport, este un pas important, dar ramane de vazut in ce fel se va aplica si ce impact va avea asupra bugetelor.

Cum spuneam si mai sus este nevoie de o strategie bine pusa la punct. O abordare diferita adaptata vremurilor actuale este imperios necesara, interesele sportului, in general, trebuiesc puse pe primul plan. MTS, COSR si federatiile trebuie sa lucreze impreuna si sa inlesneasca desfasurarea, in conditii optime, a tot ce tine de performanta sportiva. Este extrem de importanta administrarea centrelor de copii si juniori a cluburilor sportive scolare si a tot ce inseamna sport juvenil. Fara o baza solida sperantele de redresare a situatiei in care se afla sportul astazi scad dramatic. Nu pot sa pun accentul pe ceva anume si sa spun as face asta daca as avea puterea, colaborarea este cheia si doar asa consider ca se vor atinge rezultatele dorite.

Ai jucat atat in Romania, cat si “afara” si ai fost coechipier cu multi jucatori straini. Ce diferente semnificative de mentalitate ai observat la jucatorii straini, comparativ cu cei de romani?

Este o intrebare dificila pentru mine deoarece n-as vrea sa cred ca jucatorii romani sunt cu ceva mai prejos decat cei straini, pentru ca nu sunt, dar din pacate mai exista inca lacune in ceea ce priveste mentalitatea si aici revin asupra acelei suficiente care se instaleaza in mintea jucatorilor romani. Trecem uneori prea repede peste esecuri, fara sa tragem niste concluzii pertinente si fara sa ne invatam lectiile pe deplin, iar asta duce la repetarea greselilor si la noi esecuri. As putea identifica o mica diferenta in administrarea acestor situatii si in felul in care se remotiveaza sau isi pastreaza motivatia in anumite situatii.

Daca ai avea o bagheta magica ce ai schimba in viata ta?

Nu as schimba nimic. Tot ceea ce am trait pana acum, toate realizarile, toate greselile, alegerile bune sau mai putin bune m-au facut omul care sunt azi si imi place rezultatul 🙂

Care este reteta succesului in sport?

Reteta ideala dupa parerea mea in handbal, cat si in orice alt sport sau domeniu este: pasiune, munca, determinare, consecventa.

Ai colaborat de-a lungul carierei cu psihologul sportiv. Ce beneficii ti-a adus o asfel de colaborare?

Am colaborat pentru prima oara cu psihologul sportiv in anul 2005. Schimbarile pe care le-am simtit in urma inceperii acestei colaborari pe care echipa la care evoluam atunci a inceput-o au fost uriase. Toti credem ca suntem stapani pe situatie si ca nu avem nevoie de cineva din exterior sa ne spuna cum si ce sa facem legat de asta, dar adevarul este ca doar credem ca stim si ca suntem pe deplin capabili. Atunci cand lucrezi cu un psiholog sportiv acesta iti arata mult mai clar decat poti vedea singur sau mai bine zis decat accepti sa vezi singur ce greseli faci, in abordare, ce scuze iti gasesti, iar un sportiv nu are voie sa gaseasca scuze si cel mai important psihologul te ajuta sa gasesti solutii pentru toate problemele care exista sau pot aparea. Rezultatele au fost foarte bune atunci, cat si ulterior de-a lungul carierei mele. Randamentul este net superior atunci cand o echipa sau un individ isi antreneaza mentalul. Psihicul are nevoie de cel putin la fel de multa pregatire ca si fizicul. Personal am devenit mult mai capabil in a-mi intelege reactiile, m-a ajutat sa gasesc solutii pentru orice si sa elimin cat mai mult scuzele, care nu fac decat sa te ajute sa te complaci intr-o situatie deloc benefica. In plus de asta, relatiile in interiorul echipei se imbunatatesc vizibil.

Care sunt argumentele pentru care ai ales sa te implici in APPS si cum privesti lucrurile din aceasta perspectiva?

In primul rand, convingerea ca partea psihologica este extrem de importanta. Pe langa asta, imi doresc foarte tare sa contribui la imbunatatirea acestui aspect, in sportul romanesc, iar proiectul APPS se muleaza perfect pe convingerile si ideile pe care le am. Sunt convins ca lucrul in echipa, intre un psiholog sportiv si un individ care practica sau a practicat mare parte din viata un sport de performanta, poate duce doar la o multime de lucruri pozitive. Studiile psihologului puse laolalta cu trairile sportivului pot crea un “medicament” extrem de eficient.

Care sunt cele mai emotionante momente prin care ai trecut?

In plan personal, chiar daca suna a cliseu, a fost momentul in care s-a nascut fiica mea. Este un sentiment de neegalat! In plan sportiv nu pot nominaliza un singur moment, deoarece fiecare succes dobandit a avut o incarcatura emotionala unica si de fiecare data la o intensitate mare. Castigarea Cupei Challenge cu Steaua, in 2006, a ramas un moment special pentru ca a venit intr-o perioada in care nicio echipa romaneasca nu mai castigase vreun trofeu european, timp de 17-18 ani, astfel ca reactiile de dupa ne-au facut sa ne simtim cu atat mai speciali.

De ce crezi ca majoritatea sportivilor au probleme de reintegrare sociala si profesionala, dupa ce renunta la cariera de sportiv?

Principala problema ar fi lipsa interesului manifestat de sportivii romani in a-si dezvolta acele capacitati care sa le permita sa isi asigure o cariera si dupa ce renunta la practicarea sportului de performanta. Trebuie sa realizam foarte clar ca viata de sportiv este relativ scurta si sa ne asiguram un bagaj de cunostinte, care sa ne ajute in momentul retragerii din activitatea sportiva. Ma gandesc, urmarind actiunile altor tari vis-a-vis de aceasta problema, sa pun la punct, la un moment dat, un proiect legat de asta si sper sa fie primit cu deschidere. Impactul emotional care il are retragereea din activitate dupa o viata in care totul s-a invartit in jurul sportului, in care esti obisnuit cu un anume program, cu anumite standarde, este urias, deoarece orice drum vei alege dupa, va fi cu siguranta foarte diferit si te va scoate din zona de confort, cu care erai obisnuit. Statutul se schimba si este dificil sa ne acomodam cu asta. Cred ca acestea ar fi principalele motive pentru care multi sportivi intampina dificultati de adaptare dupa ce se retrag din activitatea sportiva.

Chiar daca in teren te descurci ca in tinerete, te-am intreba ce intentii ai dupa ce vei renunta la cariera de jucator?

Multumesc, multumesc, as spune chiar mai bine ca in tinerete 🙂 Intentionez sa raman angrenat in sport. Nu o sa spun nimic punctual, inca, dar la timpul potrivit veti afla cu totii 🙂

Cum vezi situatia in care se regaseste tineretul din ziua de azi, care se indeparteaza tot mai mult de sport, in favoarea activitatilor sedentare? Ce le-ai recomanda?

Inainte de a recomanda tinerilor ceva anume,  as recomanda parintilor sa ii indemne sa faca miscare, nu vorbesc despre orientarea acestora catre sportul de performanta, cat despre actiuni in aer liber si nu numai, pentru ca activitatea sportiva ne dezvolta armonios, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Tinerilor le recomand sa nu se rezume la a sta in fata calculatorului sau cu un telefon in mana, toata ziua si sa iasa din casa, sa faca miscare, sa mearga sa practice un sport, sa iasa cu prietenii, oriunde doresc ei, dar sa faca miscare pentru ca daca nu isi cladesc o viata activa, garantat vor regreta, mai tarziu. Optiunile sunt nelimitate, FACETI SPORT!!!

Ce diferente sesizezi intre tinerii handbalisti de azi si cei din generatia ta? Ce le-ai recomanda?

Generatia actuala comparativ cu generatia din care fac parte, avand parte de mai multa libertate si mai multe optiuni de a-si petrece timpul, poate intampina dificultati in alegerea lucrurilor, care sa ii ajute in construirea unei cariere. Recomandarea mea este sa deschida ochii larg si sa culeaga lucrurile bune care se invart in jurul lor, fara sa aiba impresia ca toate li se cuvin. Fara o contributie pe masura si o munca sustinuta, intr-un final, toate cele de mai sus sunt egale cu zero.

Daca ar trebui sa te descrii in 3 cuvinte, care ar fi acelea?

Nu-mi place sa vorbesc despre mine asa ca o sa aleg 3 cuvinte care au fost folosite pentru a ma descrie de catre oamenii din viata mea, de-a lungul timpului. Pasiune, Nebunie, Incapatanare 🙂

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Sa pun o medalie de aur la gat 🙂

Sursa Foto: Facebook Iulian Stamate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *