Ganduri pozitive pentru copilul tau

Problemele cu care se confrunta copiii sunt multiple si diverse. In cazul celor care au ales (ei sau parintii lor) sa practice un sport (individual sau de echipa ), exista cel putin doua elemente comune ce se regasesc in cele mai multe cazuri: increderea in sine si integrarea in colectiv (chiar daca practica un sport individual, relatia cu antrenorul sau cu ceilalti colegi din club necesita integrarea intr-un grup).

Dincolo de ceea ce lucreaza antrenorul sau psihologul sportiv ( acolo unde exista o astfel de persoana), se stie ca parintele are un rol fundamental in dezvoltarea si integrarea anumitor atitudini si comportamente ale micului sportiv. Practic, fara sustinerea parintelui, munca antrenorului si a psihologului sportiv este una sortita esecului…sau – ca sa nu fiu atat de radical – hai sa spunem ca este fundamental ingreunata. Tocmai de aceea, in efortul colectiv ce vizeaza dezvoltarea abilitatilor psihice ale copilului sportiv, parintele reprezinta una din „verigile” cele mai importante.

In acest sens, astazi am sa va sugerez un exercitiu simplu, pe care l-am recomandat multor parinti si care in decursul anilor de practica psihoterapeutica mi-a dovedit ca da rezultate remarcabile. Unii colegi terapeuti il numesc „sadim ganduri pozitive”, dar nu aceasta denumire este importanta, ci ceea ce trebuie sa faceti ca parinti.

Seara, inainte de culcare, propuneti copilului sa va ganditi la ziua care tocmai a trecut si sa va povesteasca macar trei lucruri pozitive care i s-au intamplat. Vorbiti despre ceea ce s-a intamplat la scoala, in relatia cu prietenii sau cu alte persoane cu care a interactionat, sau pur simplu daca a remarcat ceva „uau!” in natura, in drum spre casa sau in oricare alt context. Vorbiti despre lucruri simple, nimic sofisticat sau complicat.

Adaptand acest exercitiu pentru micii sportivi, dupa antrenament, in drum spre casa, vorbiti despre lucrurile care i-au reusit in antrenament, ce a functionat si cum a reusit sa realizeze acele exercitii/executii. In cazul sporturilor de echipa, indicat este sa dezvoltati dialogul spre sentimentele pozitive pe care le-a avut in colectiv, spre modul in care  a relationat cu colegii de echipa sau cu antrenorul. Orice gest frumos al unui coleg, orice incurajare venita din partea antrenorului sau coechipierilor sunt elemente care sadesc increderea sportivului in fortele proprii, dar in acelasi timp, cresc si sedimenteaza sentimentul de apartenenta la grup, iar intr-un timp nu foarte lung, creeaza coeziunea de grup (indispensabila, atunci cand se doreste performanta).

Dialogul poate fi construit plecand de la intrebari simple: „De ce crezi ca acel coleg te-a felicitat/apreciat pentru executia ta?”, „Ce calitati sportive comune crezi ca aveti amandoi?”, „Dar in afara zonei sportive, cum crezi ca este el?”, „Ce muzica apreciaza?”, „Ce cadou si-ar dori sa primeasca de ziua lui de nastere?”.

Beneficiile acestui exercitiu sunt multiple, plecand de la dezvoltarea gandirii pozitive si a increderii in sine, ajungand pana la formarea unei obisnuinte de a vedea aspectele pozitive ale antrenamentului/meciului. Nu uitati ca sportul trebuie sa fie o sursa de bucurie pentru copil, nu una de stres.

In acelasi timp, ideea acestui gen de dialog este de a dezvolta si ajuta copilul sa inteleaga mai bine in ce consta o relatie intre doua sau mai multe persoane.

Succes!

Psiholog Clinician Eduard Bucuresteanu