Incurajati copiii sa se joace in aer liber

Țin minte că atunci când eram copii, petreceam după amiezile mai mult afară decât în casă. Iar atunci când eram chemati, uneori seara târziu, intram nemultumiti în casă, pentru că nu ne saturaseram de joaca. Oare câți dintre voi se jucau afară, când erau copii, singuri sau cu prietenii, fără supravegherea unui adult? Mă gândesc că mulți din cei trecuți acum de 30 de ani. Dar cum stau lucurile azi cu copiii noștri? Cât petrec ei azi afară?

Cat timp se joaca copii in aer liber?

Unele studii recente indica faptul că, în medie, astăzi copiii petrec mai puțin de o oră pe zi, jucându-se afară. Dar pentru a ajunge la această informatie este suficient să evaluăm programul propriilor copii și al prietenilor lor. De dimineață urcă în mașină și sunt lăsați în fața școlii. În pauze petrec de obicei în clase, iar la finalul orarului sunt luați cu mașina și duși acasă. Acolo încep temele, sunt duși și recuperați de la meditații, iar seara, în loc să iasă la o plimbare prin parc/la joacă pe teren sau în fața blocului, stau în casă la televizor/laptop/consolă. Deci nu este vorba doar de joacă, ci și de restul timpului în care nu sunt scoși afară și doar ținuți în interioare (casă, școală, mașină). Greșesc oare?

Dar știți s-a ajuns la această situație? Stiati că intervalul mai mic de o oră pe zi, in aer liber înseamnă mai puțin de jumătate din timpul pe care legislația internațională îl impune a fi petrecut zilnic afară de deținuții din închisorile de maximă siguranță. Altfel spus, noi nu asigurăm copiilor noștri ceea ce legea consideră esențial pentru echilibrul și sănătatea celor din spatele gratiilor.

De ce nu isi mai petrec copiii timpul in afara casei?

Există mai multe motive pentru care copiii nu se mai joacă afară:

1. Prea multă distracție în casa: de la consolă la laptop, de la TV la telefonul mobil, totul este o alernativă preferabilă ieșitului din casă; însă utilizarea în exces a tehnologiilor digitale conduce și la probleme de ordin psihic (tulburări de coordonare, tulburări de procesare senzorială, anxietate etc.)
2. Condusul copiilor la școală cu mașina: chiar și cei care stau relativ aproape de școală nu încurajează mersul pe jos sau cu bicicleta; pentru că, în primul rând, părinții nu încurajează și nu oferă un bun exemplu, preferând să se deplaseze cu mașina și până la cel mai apropiat magazin alimentar;
3. Ingrijorarea părinților pentru siguranța copiilor: în condițiile în care suntem zilnic bombardați cu știri negative și cu lucruri rele ce se întâmplă unor copii, devenim foarte ușor anxiosi; este evident faptul că siguranța copiilor noștri este esențială, dar să nu fie lăsați, la vârsta de 11-12 ani, singuri în fața blocului sau trimiși până la un magazin din apropiere sau lăsați singuri în casă, este un mod de a le crea anxietate socială;
4. Ușurința cu care relaționează/se joacă cu prietenii lor în mediul online, fapt pentru care nu mai găsesc motive pentru a iesi din casa si a se întâlni față în față; mai mult, și dacă ies afară, stau în jurul telefonului și își trimit mesaje unul altuia.

Ce efecte are sedentarismul?

Sedentarismul copiilor și stilul nesănătos de alimentație fac, pentru prima dată în istoria modernă, ca viețile copiilor noștri să poată fi mai scurte decât ale părinților lor. Obezitatea la copii și adolescenți și diabetul sunt adevărate epidemii. Copiii obezi devin foarte probabil adulți obezi, ceea ce duce la risc crescut de boli cardiace, diabet, accident vascular etc.

Ce castiga copilul prin miscare?

Sfatul specialiștilor este unul singur: lăsați-i să se joace. Cât mai mult. Afară. Nu uitați de faptul că cei mici sunt făcuți pentru a se mișca, a alerga, a atinge, a colabora, a se juca împreună. Dar până și joaca afară este supravegheată atent de unul sau mai mulți adulți gata să intervină și să rezolve cea mai mică problemă care apare și care îl supără pe „micul prinț”. Prin joacă tocmai asta copilul ar trebui să învețe. Cum să negocieze, cum să ajungă la un numitor comun cu celălalt, cum să găsească un joc potrivit pentru mai mulți, cum să se integreze, cum să experimenteze etc. Dar cum să învețe dacă părintele apare imediat când bietul copilaș plânge că ceilalți nu se joacă ce vrea el?

Joaca așa cum o știm noi și cum ar trebui ea să fie este nesupravegheată și autoinițiată. Ar trebui să folosească și să stimuleze toate simțurile copilului și îi pună în practică imaginația și să includă activități precum jocul în nisip, pictatul, cățăratul în copaci, jocul de-a v-ați ascunselea, jonglatul etc. Crearea de către copii a propriilor jocuri și reguli sporește semnificativ dezvoltarea lor sub toate aspectele esențiale (fizică, cognitivă, emoțională, socială) pentru o copilărie fericită și pentru a deveni adulți independenți.

Deci dragi părinți… scoateți-vă copiii la joacă afară. Duceți-i în natură. Lăsați-i să cadă. Lăsați-i să zboare!

Psiholog sportiv ARDUSĂTAN CECILIA

Contact: 0755617467; Email: filotea76@yahoo.com