Consecințele abuzurilor în sportul de performanță
19 septembrie 2015

Psihopatologie sportiva

triathlon-1408723015Atingerea performantelor propuse in timpul antrenamentelor necesita ca, in faza competitionala, toate resursele sportivului sa fie mobilizate astfel incat sa obtina succesul. Activitatea competitionala presupune trairi psihoafective intense si solicita sistemul nervos al sportivului. Pe un fond de mare incordare psihica ( efort la maximul de fortare al organismului, responsabilitate, presiunea reusitei, etc. ) sportivul poate reactiona prin trairi pozitive ( curaj, calcul tactic, decizie, luciditate ) sau prin trairi negative ( anxietate, apatie, lipsa de concentrare sau de vigilenta, abandon ). Toate aceste trairi descriu ceea ce in psihologia sportiva numim Sindrom precompetitional. Acesta poate fi descris ca o stare la limita patologicului in care sportivul percepe tensiunea psihica cu cateva zile inainte de activitatea competitionala, intensitatea atingand maximul chiar inainte ca aceasta sa inceapa. Inversarea ritmului somn- veghe, inapetenta, pierderea in greutate, reactiile vegetative disproportionate, precum si incapacitatea de a se elibera de gandurile asociate prestatiei, reprezinta cateva dintre caracteristicile acestui sindrom. Toate aceste simptome pot duce la epuizare psihica in ciuda pregatirii fizice impecabile, afectand randamentul sportivului in mod direct. Din punct de vedere medical, la nivel organic, apar reactii vegetative de tip hipersimpatic, asa cum sunt intensificarile pulsului si ale respiratiei, transpiratia, palpitatiile, tremor, vertij, lipotimie, iar acestea nu pot fi decat in stransa legatura cu manifestarile psihice ale individului. Cercul vicios in care se intra, odata declansate aceste reactii,, este greu de intrerupt si necesita eliminarea labilitatii emotionale sau invatarea unor mecanisme compensatorii pe care sportivul sa le activeze atunci cand aceste situatii apar. Cand adaptarea la incarcatura psihologica depaseste posibilitatile de coping ale sportivului se instaleaza asa numitele stari ce se incadreaza in psihopatologia sportului. Starile traite in preajma startului, apatia de start, oboseala precoce, suprasolicitarea, sindromul psihotic cauzat de narcomanii, alcoolism, nevrozele sportive, necesita tratament curativ si interventie de specialitate bazata pe mijloacele psihoterapiei pe termen lung, dar si de sustinere pe parcursul desfasurarii competitiei. Sportivul trebuie recuperat psihologic, atat dupa ce a inregistrat un succes, cat si dupa un  insucces, tocmai pentru a asigura profilaxia acestor stari cu tenta patologica. Complexitatea si conditionarea starilor limita cu care sportivul trebuie sa se lupte pot depasi pragul de toleranta cu care acesta este inzestrat, si pot constitui factori declansatori pentru simptome necunoscute anterior. Factorii psihotraumatizanti ce pot aparea in activitatea sportiva de performanta sunt pasibili de a declansa modificari in structurile temperamentale. In functie de gravitatea manifestarilor psihice, somatice sau vegetative, este selectata metoda personalizata de tratament, iar in ceea ce vizeaza psihologia sportiva, consta in a ajuta performerul sa invete sa depaseasca situatiile stresante specifice.

 

Psiholog sportiv Irina Anda Babău

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 + 2 =