RANDAMENT SI ANDURANTA IN SPORT

Randamentul unui sportiv este deseori afectat de oboseala atunci cand capacitatea organismului uman de a depune eforturi indelungate nu este dezvoltata si stimulata corespunzator cerintelor de performanta. Aceasta capacitate a organismului a fost definita prin prisma efortului dozat, in timp, numit anduranta, si a efortului de maxima intensitate la care poate ajunge un sportiv intr-un anumit interval de timp.

Suportul de care are nevoie un sportiv de performanta are radacini in mai multe arii. Furnizarea energiei necesare efortului reprezinta unul din factorii de baza. Ratia si calitatea nutritionala trebuie sa asigure un raport optim intre cererea si consumul de energie. Odihna, perfectionarea si evolutia trebuie sa fie in acord cu aptitudinile, potentialul si ritmul in care sportivul obtine cel mai sanatos program orientat catre progres. Trasaturile fizice , de asemenea, constituie un atu pentru evolutia rapida a unui performer, fiecare sport avand un set de trasaturi specifice. La fel de importanta si neaparat de aliniat la acelasi nivel cu rigorile celorlalte aspecte este aptitudinea psihica. Notiunea de aptitudine psihica se refera la intregul sistem al insusirilor psihice ale individului, care pot influenta rezultatul activitatii sale. Nu intamplator rezistenta in sport este asimilata si unor termeni precum darzenie si tenacitate. Dozarea corecta a efortului tine de nivelul calitatilor intelectuale (memorie, gandire, inteligenta, etc). Motivatia sau starea de mobilizare a individului in vederea atingerii scopului propus, joaca de asemenea un rol foarte important. Este de neconceput ca, in absenta unei motivatii puternice, sportivul sa suporte disconfortul si durerea ce deseori insoteste eforturile foarte mari. Motivatia insa , nu este suficienta pentru a suporta activitatea dura impusa, fara o vointa deosebita. Intre componenta volitiva si gradul de rezistenta exista o stransa legatura, inclusiv in sens invers, intrucat antrenand rezistenta , antrenam si vointa.

Un alt aspect psihic ce trebuie luat in calcul este afectivitatea fie ca ne referim la reactii afective precum frica, dragostea, sau atitudini afective precum placerea sau neplacerea unui sportiv pentru activitatea desfasurata.  Cunoasterea starilor psihice nu reprezinta o optiune ci o obligativitate pentru reglarea si autoreglarea comportamentului atat in antrenament cat si in competitii.

Lucrul pe latura psihica previne aparitia fenomenelor de dezadaptare psihica. Acestea pot fi determinate de scaderea motivatiei, teama de esec sau chiar de o mare solicitare in antrenament ce depaseste posibilitatile de adaptare.  Cresterea rezistentei si a randamentului se traduce in plan fiziologic, biochimic sau psihologic prin importante ameliorari structurale si functionale. Nivelul lor depinde de potentialul individului si de valoarea stimulului de antrenament.

Psiholog sportiv Irina Anda Babău