Sportul ca metoda de pregatire a copiilor nostri pentru succes in viata

Desi suntem obisnuiti sa privim activitatea sportiva ca pe una pur recreativa ( atunci cand nu ne referim la sportul de performanta, bineinteles ) implicatiile pe care acesta le are in sfera biologica si sociala au un rol educativ si contribuie la instaurarea unui stil de viata sanogen. In cresterea unui copil suntem de multe ori preocupati de experientele pe care le face si de faptul ca prin acestea ei raman cu amintiri placute ce dureaza o viata. Insa, faptul ca putem determina si un set de comportamente ce modeleaza personalitatea viitorului adult, face ca activitatea sportiva sa capete o alta importanta. Practicarea unui sport , fie si la nivel pur amatorial, ajuta copilul sa isi insuseasca niste abilitati atat de necesare in viata de zi cu zi. A invata sa fie competitiv, dar in acelasi timp corect si demn, a invata sa imbine concurenta cu integritatea il va ajuta pe copil sa relationeze armonios cu cei din jurul sau. Aceste abilitati nu se dobandesc la varsta adulta inainte de a trece pragul primului job, ci se cultiva in anii precedenti prin activitati ludice, care stimuleaza resursele personale. Intr-un sport de echipa copilul invata ca suntem toti interconectati, ca actiunile unui coechipier determina consecinte la nivelul grupului, invata cooperarea si gustul bucuriei  impartasite cu toti participantii. Temperamentul este innascut, insa caracterul sufera slefuiri intraga perioada a vietii. Responsabilitatea asumata, angajarea in obiective comune, pe termen lung, suportarea unor sacrificii, dezvolta taria de caracter, la fel ca atunci cand trece prin momente in care intreg grupul conteaza pe actiunile lui. Autodisciplina, increderea in sine, automotivarea si practicarea unor ritualuri contribuie de asemenea la succesul sau in viata , pe orice plan ar dori sa activeze in viitor. Sa nu mai spunem cat de important este sa desfasoare activitati in aer liber, mai ales in acest moment in care dependenta de tehnologie si gadget-uri diverse a acaparat si o mare parte dintre adulti, nu numai copii. Expunerea necontrolata la acest tip de experienta limiteaza grav dezvoltarea psiho-fizica a copilului. Prin practicarea activitatii sportive de orice fel copilul pune in miscare mecanisme naturale de aparare a organismul, intarind imunitatea si reactiile de raspuns in cazul unui atac microbian. Este favorizata oxigenarea celulara intrucat vasele de sange se dilata in timpul activitatii sportive, ceea ce permite sangelui sa circule mai usor prin vene si artere. Capacitatea pulmonara se extinde treptat. Echilibrul si abilitatile de coordonare, reactia reflexa in cazul unei accidentari iminente poate fi determinanta pentru evitatea acesteia.  Tesutul adipos responsabil pentru cazurile de obezitate din ce in ce mai raspandite la aceasta categorie de varsta, este eliminat si forta musculara crescuta. Optiunile alimentare vor fi de asemenea educate intrucat copilul va invata ce anume il ajuta sa se simta bine si ce anume il limiteaza.

Atitudinea devine una ferma si revigoranta, dinamica, pozitiva si ce mai mult ar avea nevoie copiii nostri decat de  aceste mici atu-uri atat de importante pentru a fi sanatosi si fericiti. Ne pregatim copiii pentru scoli inalte, pentru profesii onorabile si banoase ca sa poata duce un trai decent si sa fie fericiti, insa fericirea sta in felul in care te raportezi la lucrurile din jurul tau. Lucruri pe care adesea nu le poti controla, insa poti alege cum sa te simti in diverse circumstante. O atitudine corecta si o pregatire mai mult interioara, psihologica , decat strict cognitiva, il va ajuta pe copil sa faca „slalom” printre provocarile vietii si sa aleaga corect atunci cand viata o va cere.

Psiholog sportiv Irina Anda Babău