Lara Bodnaru-Lacatusu. Profil de campioana.
7 august 2016
Climatul familial si drumul spre performanta
10 august 2016

Sportul si rezilienta

Sportul si rezilienta

Rezilienta se refera la capacitatea de a depasi adversitatea. Cunoscuta si sub termenul de autoreglare, in domeniul sportului, aceasta insusire nu se refera doar la a te obisnui cu faptul ca tocmai ai esuat si a mesteca cu aplomb amarul infrangerii , ci pune in legatura aspecte ale capacitatii de autoanaliza cu care sportivul ar trebui sa fie inzestrat, cu informatiile si cunostintele despre sine , slefuite prin munca aprofundata de dezvoltare personala. Ceea ce se petrece , eronat, este ca atsports-performance-testingunci cand apare esecul , cauzele acestuia sunt cautate in afara cuiva , intr-un determinism in care norocul a tinut cu ceilalti, in care vantul nu a batut din directia dorita de noi, iarba era crescuta in sens invers sutului, etc. Rezilienta nu se refera la a modifica datele jocului in ceea ce priveste contextul, ci se refera la temelia  pe care un simplu amator poate ajunge campion prin simplul fapt ca nu renunta. Greul vine atunci cand este nevoie sa te repozitionezi imediat dupa ce ai gresit, imediat dupa infrangere. Vorbim cu  adevarat de  infrangere cand aceasta nu mai este temporara, ci cand a devenit definitiv prin renuntarea sportivului de a cauta sa se refaca si sa se autodepaseasca. Putem face sport de placere , putem face pentru a nu pierde, pentru a fi printre cei mai buni, pentru a castiga sau chiar pentru a ne imbunatati si dupa ce am castigat. Provocarea cea mai mare este de a infrunta cel mai mare adversar al tau, iar acela esti tu insuti! Capacitatea de autoreglare inseamna sa poti pacali mintea care te blocheaza cu tot felul de limite mai mult sau mai putin reale si sa faci ceea ce iti place mai mult. Sa joci cu sudoare, cu determinare, sa joci cu toata inima pentru ca iubesti ceea ce faci si nu pentru ca incerci sa bifezi o norma. Sportul de performanta nu este un job in care te incadrezi pentru ca ai trecut un test , dupa care iti faci binisor treaba astfel incat sa te integrezi si sa iti castigi painea. Sportul se face cu sufletul pe masa, pregatit de orice sacrificiu pentru a merge pana la capat. Ai cazut? Ridica-te! Ai gresit? Invata si remediaza! Ai esuat? Depaseste-te si castiga! Singurul care are aceasta responsabilitate esti tu.

Cercetatorii si cei care au aplicat teoria rezilientei spun ca  fiecare om este inzestrat cu capacitatea de revenire si autodepasire, insa cei mai multi esueaza tocmai pentru ca nu invata sa disciplineze partea mentala care interfereaza cu psihicul atletului si blocheaza mecanismele de adaptare si autodepasire. Credintele eronate, stima de sine scazuta, lipsa motivatiei, lipsa obiectivelor si a angajamentului, ignorarea importantei discursului interior si a imageriei mentale , cat si lipsa concentrarii si a managementului emotional duc toate la imposibilitatea activarii rezilientei.

14b58d6e8fb60994aee01bbacf64cc13Cum putem dezvolta rezilienta ?

Va propunem tehnica celor patru pasi – A.R.S.E.

ACCEPTARE
A –
  asumarea responsabilitatii pentru rezultatul obtinut. Sportivul trebuie sa se confrunte cu acesta si sa porneasca de la premiza necesitatii de a schimba ceva pentru a performa mai bine.

REVIZUIREA – sportivul reface filmul jocului si cauta sa inteleaga cum si de ce s-a produs eroarea.

STRATEGIA – Sportivul face un plan pentru a corecta si preintampina erorile din jocurile viitoare.

EXECUTIA – Performerul continua sa se antreneze cu toata energia si pregatirea aferenta pentru a se putea angrena in competitiile viitoare.

 

Prin practica si repetitie atletul reuseste sa isi dezvolte la cote maxime aceasta abilitate , iar feedbackul nu va intarzia sa apara. Soarta, daca te cauta, cu siguranta te cauta acolo unde sunt campionii, de aceea trebuie sa fii mereu printre ei. Continua sa te antrenezi!

 

Psiholog sportiv Irina Anda Babău

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 + 7 =