Succes si esec – Formarea imaginii de sine la fotbalistii profesionisti
9 decembrie 2015
Beneficiile psihologice ale sportului practicat de copii
3 ianuarie 2016

Definiția psihologiei sportului, (cf. Federației Europeane de Psihologie Sportivă, 1995)

Mai multe studii au scos în evidență importanța și receptarea psihologiei sportului. Cu toate acestea, la întrebarea cu privire la natura reală a psihologiei sportului este dificil să se găsească un răspuns simplu. Deși au fost sugerate mai multe variante, până acum nu a existat o definiție unanimă și acceptată la nivel internațional privind psihologia sportului. Există, prin urmare, nevoia unei descrieri clare și a unei definiții pentru acest domeniu de o importanță tot mai mare.

FEPSAC (European Federation of Sport Psychology) propune o definiție care ia în considerare (a) rădăcinile istorice ale psihologiei sportului european, (b) complexitatea domeniului și (c) utilizatorul potențial al psihologiei sportului.

Deși unele culturi și limbi folosesc termeni diferiți pentru diferite tipuri de activitate fizică, în această declarație termenul de „sport” este folosit ca termen generic, incluzând toate tipurile de exerciții fizice, preocupări și activități sportive și fizice.

Ce este psihologia sportului

Psihologia sportului are în vedere bazele psihologice, procesele și consecințele psihologice ale reglementărilor specifice activităților sportive asupra uneia sau mai multor persoane care acționează în calitate de subiect(e) în cadrul activității sportive. Orientarea poate fi asupra comportamentului sau spre diferite dimensiuni psihologice ale comportamentului uman, de exemplu, cel afectiv, cognitiv, motivațional sau asupra dimensiunilor senzorio-motorii.

Activitatea fizică poate avea loc în medii competitive, educative, recreative, de prevenire și de reabilitare și include exerciții fizice legate de sănătate. Subiecții sunt reprezentați de toate persoanele implicate în diferite poziții legate de domeniul sportiv și al activității fizice (sportivi, antrenori, oficiali, profesori, fizioterapeuți, părinți, spectatori etc.) .

Ce conține domeniul psihologiei sportive?

Ca disciplină științifică și domeniu profesional, psihologia sportului este asociată cu, și în același timp se bazează pe cele trei domenii privind (1) practica sportului, (2) psihologia generală și (3) alte științe care au legătură cu sportul. Aceste domenii sunt considerate ca având un grad de validitate echivalent. Toate acestea au un influență asupra subiectelor dezbătute, asupra fundamentelor teoretice, a abordărilor metodologice și standardelor științifice și etice ale psihologiei sportului.

Interrelațiile dintre aceste domenii sunt descrise pe scurt după cum urmează:

Psihologia sportului practica sportivă: psihologia sportivă se confruntă cu probleme care apar în practica sportivă. Domeniul psihologiei sportive încearcă să înțeleagă mai bine cerințele specifice și încearcă să ofere asistență în îndeplinirea acestor cerințe.

Psihologia sportului psihologie generală: psihologia sportului este o subdisciplinã aplicată care face parte din domeniul mai larg al psihologiei. Se bazează parțial pe acumulările adoptate din diferite ramuri ale psihologiei și contribuie la înțelegerea mai profundă a psihologiei, în general.

Psihologia sportului alte științe care au conexiune cu sportul: psihologia sportului este o disciplină care face parte din științele sportive. Pe măsură ce psihologia sportului dezvoltă cunoștințe specifice prin cercetări empirice în domeniul sportului și activității fizice, rezultatele și metodele altor științe sportive trebuie să fie reevaluate și explicate. La unele întrebări se poate răspunde doar prin abordări interdisciplinare.

Cu ce poate contribui psihologia sportivă în domeniul sportului?

Psihologia sportului ca disciplină științifică și domeniu profesional promovează înțelegerea sportului. Analizează, evaluează și direcționează activitatea în toate aspectele legate de sport prin intermediul înțelegerii proceselor psihologice. Astfel, psihologia sportului are o mare responsabilitate pentru bunăstarea, atingerea și menținerea sănătății, precum și îmbunătățirea performanțelor. Psihologia sportului poate sprijini sportivul sau grupul din care face parte, prin clarificarea scopului care presupune faptul că acțiunile subiectului îndeplinesc solicitările specifice ale obiectivului, se potrivesc cu cerințele și constrângerile situaționale și sunt adecvate în raport cu abilitățile și nevoile subiectului.

Psihologia sportului oferă o gamă largă de cunoștințe care contribuie atât la dezvoltarea personală și dezvoltarea sportivului, cât și la crearea condițiilor în care exercițiile fizice și sportul se desfășoară.

Ce anume fac psihologii din domeniul psihologiei sportului?

FEPSAC folosește termenul de „psiholog sportiv” într-un sens larg, referindu-se la toate persoanele calificate care lucrează în domeniu, independent de educația lor academică.

Psihologii sportivi au trei sarcini interdependente:

                Cercetare: cercetarea este necesară pentru a înțelege regulile psihologice implicate în activitățile din domeniul sportului. În domeniul sportiv sunt efectuate următoarele tipuri de cercetări: teoretică sau empirică, de nivel de bază și aplicată, studii de laborator și de teren. Toate contribuie la dezvoltarea unei baze specifice de cunoștințe.

                Educație: psihologia sportivă este un domeniu important în educația fiecărei persoane implicate în sport. Trei grupuri diferite de persoane ar putea beneficia de cunoștințele și competențele acumulate de psihologia sportului: a) la nivel academic, studenții care studiază domeniul psihologiei, științele sportive și educația fizică; b) la nivel profesional, psihologii care abordează domeniul sportului, antrenori, formatorii, oficiali și administratori din cadrul cluburilor sportive, și în cele din urmă, c) persoanele implicate în activitatea sportivă, de exemplu, sportivii de nivel de top, persoanele responsabile de programele privind promovarea sănătății, participanții la sporturi extreme, sau pacienți aflați în programe de reabilitare / convalescență.

                Aplicativitate: cunoștințele și competențele în psihologia sportului pot fi aplicate în două direcții principale, și anume: (1) diagnosticare și evaluare (de exemplu, detectarea talentelor, testarea cognitivă sau a abilităților senzorio-motorii, sau evaluarea nevoilor participanților) , și (2) intervenție (de exemplu, asistență în cadrul unor programe de cooperare cu alte persoane cu responsabilități în domeniu, consiliere sau consultanță în probleme situaționale speciale).

 

Sursa: http://www.fepsac.com/activities/position_statements/

Tradus si elaborat de psih. Marius Varvaroi

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

39 + = 42