
Lipsa increderii sau sensibilitatea psihica din performanta sportiva
30 ianuarie 2017
Increderea ca element fundamental in performanta sportiva
23 februarie 2017Cum am inceput…
Fiind un copil foarte activ, care a crescut pe vremea cand nu erau telefoane mobile, tablete si alte gadgeturi, cand abia aveai acces la niste desene animate, pe un televizor alb-negru, imi petreceam cea mai mare parte a zilei in spatele blocului alergand, jucandu-ma diverse jocuri si inventand altele. Ploaia, frigul sau vremea urata nu erau o problema decat pentru parinti, care erau permanent ingrijorati, dar ei nu intelegeau ca nimic nu putea sta in calea catorva minute de joaca in plus, chiar daca asta insemna sa ajungi ud pana la piele sau plin de noroi, acasa. Energic si nu foarte disciplinat, la varsta de 6 ani, parintii mei au considerat ca ar fi bine sa fac un sport organizat si am inceput sa merg la ore de karate. Asta dupa ce esuasem glorios pe partea artistica, abandonand un curs de chitara, la fel de repede precum l-am inceput. Nu mi s-a potrivit nici aceasta activitate, chiar daca initial parintii n-au fost foarte incantati. Am inceput apoi handbalul, la varsta de 9 ani. Poate va astepati sa va povestesc despre vreo chemare puternica catre acest sport. Nicidecum! Ideea imi venise pentru ca aveam un vecin care juca handbal. Ulterior, ideea s-a transformat in chemare. Am inceput sa merg la antrenamente si de atunci nu m-am mai oprit, pana in ziua de astazi. Am jucat cu placere tot timpul si, greu de crezut, imi place in fiecare zi, tot mai mult. Handbalul a devenit un stil de viata, unul care m-a format ca si om si care mi-a adus extrem de multe satisfactii, atat de multe incat nu a mai contat nimic, nicio vacanta pierduta din cauza cantonamentelor, nicio seara cu prietenii ratata, pentru ca a doua zi urma un meci. Handbalul a devenit totul pentru mine!
Sportul de performanta m-a educat, m-a facut mai puternic nu doar fizic, ci si mental, dar cel mai important, a contribuit decisiv la formarea adultului de azi. Din acest motiv, imi permit sa va indemn sa va indrumati copiii, fratii, nepotii sau verisorii catre practicarea unui sport, fie ca duce catre performanta sau ramane la stadiul de miscare in timpul liber, fie el colectiv sau individual.
Statisticile sunt alarmante. Obezitatea este factor de risc pentru 3 din 4 boli, 50% dintre copii au probleme cu greutatea corporala.
Este arhicunoscut faptul ca practicarea oricarui tip de activitate sportiva este un mare plus in dezvoltarea fizica si emotionala a copiilor, dar mult mai important este faptul ca lipsa activitatilor sportive atrage dupa sine numeroase probleme de sanatate. Printre cele mai grave, ar fi de mentionat obezitatea infantila.
Obezitatea progreseaza rapid in randul copiilor, in lume existand deja 22 de milioane de copii obezi cu varsta sub cinci ani. Obezitatea a devenit factor de risc in 3 din 4 boli, iar 1 din 2 copii are probleme cu greutatea corporala, numarul acestora crescand cu 18% in ultimii zece ani. Mai mult, 8 scolari din 100 sunt supraponderali, adică au o greutate cu 20% mai mare faţă de cea normală.
Obezitatea infantila ia proportii alarmante in Uniunea Europeana, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali si numarul acestora creste anual cu 400.000.
Studii efectuate recent arata ca Romania ocupa locul DOI în Europa la cele mai multe cazuri de obezitate infantila. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate pe cand aproape 40% dintre copii sunt supraponderali.
Sedentarismul a devenit o mare problema a societatii de astazi si este una din principalele cauze, din pacate vedem niste cifre ingrijoratoare in randul celor tineri. Regional Office for Europe ne spune ca 5,3 milioane de persoane mor anual in lume din cauza sedentarismului. Da, este pe atat de grav precum suna!
Stilul de viata pe care tot mai mare parte a societatii il adopta, acela in care munca este pe primul plan si grijile cotidiene ne coplesec, ne face uneori sa uitam de importanta exercitiului fizic in viata noastra, dar mai ales a copiilor nostri si suntem din ce in ce mai tentati sa le oferim acestora alternativa unei tablete sau a catorva ore petrecute in fata televizorului. Drept urmare, procentul copiilor sub 13 ani care petrec mai mult de 4 ore zilnic în faţa televizorului este unul coplesitor, de 25- 30%, ceea ce înseamnă că sedentarismul este aproape un stil de viaţă pentru copiii din zilele noastre.
Din pacate, nu putem spune ca orele de educatie fizica din scoli sunt suficiente, deoarece in scolile din Romania orele de sport sunt sub media tarilor din Uniunea Europeană. Astfel, elevii din clasele 1-7 fac 2 ore de sport pe saptamana, elevii de clasa a 8-a fac 1 sau 2 ore de sport pe saptamana (in funcţie de profil), iar elevii din clasele 9-12 fac doar o ora de sport pe saptamana. Jumatate dintre elevii din Romania au scutire la orele de sport, astfel 43% dintre copii nu practica nicio activitate sportiva si doar 14% practica sport în afara orelor de educaţie fizica desfasurate la scoala.
Sportul educa mintea si modeleaza corpul
Avem, totusi, parte de numeroase optiuni in ceeea ce priveste indrumarea tinerei generatii catre sport. Sunt infiintate anual numeroase cluburi sportive, fie ele de stat sau private, cu o multitudine de ramuri sportive. In aceste cluburi, cei mici pot incepe sa invete ce inseamna miscarea si sa descopere, sub indrumare profesionista, chemarea catre un anumit sport sau pur si simplu sa se miste si sa se distreze alaturi de alti copii. Este important ca cei mici sa invete ce inseamna sa lucrezi in echipa si sa-si dezvolte capacitatea de a relationa cu cei din jur. Si da, sportul este o unealta extraordinara in dezvoltarea sociala a copiilor nostri prin intermediul colectivitatii si a disciplinei pe care o impune. Este incredibil cum participarea si castigarea unor simple jocuri poate dezvola increderea de sine si sa ne faca sa realizam lucruri pe care nu le credeam posibile. De-a lungul cariereri mele am avut parte de multe esecuri, unele mai dureroase ca altele, dar dupa fiecare victorie dobandita ulterior acestea erau date uitarii si ramaneau doar niste lectii pentru viitor.
Sportul, fie de performanta, fie practicat ocazional, impreuna cu parintii, fratii, prietenii aduce numeroase beneficii. Sportul ne ajuta sa ne cunoastem mai bine, sa ne autodepasim, sa ne educam emotiile, sa luam decizii, chiar si presati de timp, sa invatam sa devenim competitivi, sa socializam cu ceilalti, sa dobandim comportamente pozitive si sa avem aspiratii ridicate.
Faceti miscare, oriunde, oricand!
Fiecare sportiv a inceput sa practice sportul pentru a se distra sau pentru a se juca si doar ulterior si-a dezvoltat aptitudinile, mergand catre marea performanta, performanta care este de fapt tot o joaca, dar cu reguli, in care regasesti tot ceea ce faceai cu drag, atunci cand erai copil si care ti-a adus atatea satisfactii, joaca pe care ai perfectionat-o prin multa munca si printr-o atitudine corespunzatoare. Orice copil iubeste joaca si tocmai de aceea este important sa le oferiti sansa de a se bucura de joaca prin miscare.
O greseala asupra careia atrag mereu atentia cand discut cu alti parinti o reprezinta indrumarea copilului catre un sport, motivand ca l-a practicat si unul dintre parinti, sau mai rau, pentru ca a vrut sa-l practice la nivel de performanta, dar din nefericire, nu au avut succes. Trebuie sa intelegem ca nu toti avem aceleasi aptitudini, iar acest aspect este un lucru normal. Drept urmare, nu toti putem avea succes in aceeasi ramura sportiva, dar cu o indrumare corespunzatoare putem descoperi calitatile din fiecare persoana si ele poti fi exploatate si pot duce catre o cariera de succes. Copilul nu trebuie niciodata fortat sa faca ceva ce nu-i place. Cu exceptia scolii! 🙂 Increderea si sustinerea vor face minuni!
Fiecare copil are nevoie de idoli si de exemple pozitive in dezvoltarea lui. Acestea vin de cele mai multe ori din randul marilor sportivi, asadar luati-va copiii de mana si iesiti din casa! Mergeti cu ei in parc, mergeti cu ei sa vada diverse activitati sportive, meciuri si intreceri de tot felul. Handbal, baschet, volei, fotbal, tenis, atletism, karate… nu conteaza ce, dar iesiti din casa si duceti-va copiii sa vada si sa faca sport. Mai mult decat atat, faceti voi toti sport, pentru ca beneficiile sunt uriase si puterea exemplului este cea mai eficienta!
Inchei cu un citat ce ii apartine lui Ernest Hemingway:
„Sportul te invata sa castigi, sportul te invata sa pierzi in mod demn. Sportul te invata ce este viata”
2 Comments
Foarte bun articolul, dar eu cred ca este important sa combini inteligent si sănătos sportul si dietele de slabit pentru a pierde Kg in plus.
Iulian, felicitari. Cred ca acesta este un articol educativ pe care probabil ar trebui sa-l citeasca orice parinte interesat de sanatatea copiilor sai. Mi-a placut si sfatul tau de a nu ne crampona in alegerea unui sport pentru copil prin prisma sporturilor pe care noi le-am practicat sau le practicam. In plus, citatul lui Hemingway intradevar rezuma elegant (unele) motive pentru care copiii si adultii deopotriva trebuie sa practice constant activitati sportive organizate.
As mai adauga doar ca, vis a vis de obezitate, cred cu tarie ca sportul nu te scapa automat de aceasta problema. Controlul alimentatiei combinat cu activitatea sportiva o poate face insa. Sportul arde calorii dar in egala masura creste si apetitul. Ceea ce este cumva normal tinand cont de efortul pe care organismul il depune. Insa daca dai frau liber poftelor culinare nici un sport nu te poate salva de supraponderabilitate sau chiar obezitate. Tu, ca practicant al unui sport de achipa unde o greutate prea mare iti poate influenta negativ abilitatile fizice, stii ca daca te ingrasi prea mult te trimite antrenorul acasa cu mandat sa scapi de toata mancarea din frigider si sa te intorci cu o greutate mai mica.