Reveria, de la visare la act reflex si comportament instinctual

Psihodinamica sportului, abordare holistica a performantei sportive
31 martie 2020
Eveniment anulat: Arta formarii mentalitatii de campion – Bucuresti
2 aprilie 2020
Psihodinamica sportului, abordare holistica a performantei sportive
31 martie 2020
Eveniment anulat: Arta formarii mentalitatii de campion – Bucuresti
2 aprilie 2020

Reveria reprezintă visarea cu ochii deschisi. Aceasta poate fi o tehnică utilă, in optimizarea performantelor sportive, dar si un demers care ne poate autosabota. Reveria este tehnica de reorientare a atentiei dinspre stimulii exteriori si focusarea catre lumea interioara, catre forul nostru subiectv.

Reveria ajută sa renunțăm la paradigme și oferă o stare de relaxare activă. Toate acestea se intamplă în cazul în care este folosită într-o direcție constructivă. La fel ca și celelalte abilități ale noastre, reveria poate avea si efecte negative. Există o poveste cu talc românescă foarte populară: „Vine lupul!” striga un sătean agitat pe ulită, sătenii apucă ce au la îndemână, furci, topoare si alte unelte și se pornesc în cautarea lupului, fără prea mult succes. Acest scenariu se repetă de două ori. În schimb, a treia oară chiar apare lupul, dar săteni nu se mai pornesc. Cel care strigă ca vine lupul pentru primele două dăți se simțea în extaz pentru că trăia un vis în prezent, vizualiza un lup, cu ochii deschiși; este ca și cum am pune un emoji mișcător cu un dinozaur pe imaginea telefonului în timp ce facem o filmare, în realitate dinozaurul nu există dar creierul va percepe ceea ce este transmis de ochi si il va înțelege ca si cum ar fi real. A treia oară când chiar vine lupul, va avea un eșec, gestionarea acestuia a deveni un punct definitoriu în granița dintre tulburare și normalitate. Interlocutorul știe că lupul nu există si totuși este fascinat și împărtășește ceea ce isi imagina. Dezinformează și dacă pe urma acestei dezinformări obtine beneficii personale este foarte probabil, ca pe viitor, sa facă o confuzie între realitate si imaginatie. Așa apare afectarea unei perceptii constiente, iar apoi subiectul reveriei sale poate deveni realitate.

Dacă reveria are loc într-un cadru controlat, planificat dinainte, poate deveni un antrenament excelent pentru definirea unui scop. In acelasi timp poate contribui la planificarea unui eveniment sau a unui obiect, dezvoltand astfel anumite rute neuronale, pentru a deveni act reflex, miscare sau combinații de miscări instinctuale. De exemplu, un pilot de Formula 1 cunoaște foarte bine pista de la Monaco, un circuit îngust și plin de riscuri, nu doar pentru că îl parcurge foarte des cu monopostul sau pe jos, ci pentru ca îl parcurge foarte des în plan imaginar, vizualizand fiecare curbă, frânare si accelerare, în cel mai mic detaliu. În acest fel, este posibil să parcurgă de foarte multe ori circuitul până când acesta va deveni mai mult decât un reflex, adică un comportament instinctual. Acțiunile instinctuale sunt acțiunile cele mai rapide si doar așa este posibil ca un pilot de F1 să poata concura la asemenea viteze.

Reveria este considerată o forma de detasare, dar cum altfel putem ajunge sa ne depășim condiția dacă nu visăm la ceea ce ne propunem sa obtinem? Daca nu visezi ca sportiv să ajungi pe podium, pe locul 1, primind cupa sau medalia și trăind cele mai frumoase 7 secunde din viață aflându-te într-o stare de exaltare, extaz sau entuziasm excesiv, cum sa iti atingi visurile?

Balázs Zsolt – Psiholog Sportiv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

50 − = 45