Psihodinamica sportului, abordare holistica a performantei sportive

Despre psihodinamica sportului

Ideea de a organiza un curs despre psihodinamica sportului în România a izvorât datorită faptului că șoția mea, cunoscându-mi pasiunile, mi-a dăruit cartea “Sportivi pe divan” scrisă de Ricardo Alejandro Rubinstein, tipărită de Editura TRei în 2019. Multumesc, Andreea!

In anul 1893, Edward Wheeler Scripture – director al Laboratorului de Psihologie din Yale și Anderson W.- specialist în educație fizică la Yale realizează studii psihologice cu scrimeri, dar și cu alergători. Se investighează timpul de reacție. Scopul celor doi a fost acela de a identifica diferentele intre timpul de reactie al scrimerilor cu experiență și celor aflați la început de drum. (Predoiu, 2020). Cu doi ani mai devreme, la Viena, Sigmund Freud, întemeietorul psihanalizei, neurolog, deci medic la bază, publică împreună cu E.Stengel cartea “Despre Afazie – un studiu critic”. În această carte, Freud provoacă autoritățile din domeniu de la acea vreme susținând că modul în care înțelegeau ei afazia nu mai poate fi susținut (prin afazie  se înțelege: pierdere totală sau parțială a facultății de a comunica prin limbaj, produsă de leziuni cerebrale sau disfuncții și: muțenie, amuțire -dexonline.ro). Chiar și în zilele noastre sunt autoritați în domeniul medical care susțin faptul ca afazia este provocată doar de tulburări organice. Prin această lucrare, Freud aduce în discuție problema lipsei de informații cu privire la funcționarea psihodinamică a pacientului, informații pe care neurologia de la acel moment nu le oferea. Mai târziu, în 1895, Scripture E. W. publică “Gândind, Simţind, Făcând”, material ce cuprinde numeroase exemple referitoare la modul în care sportul şi activitatea fizică pot fi abordate din punct de vedere psihologic. (Predoiu, 2020). În același an, 1895, Sigmund Freud publică „Studii despre isterie“una dintre cărţile fundamentale ale psihanalizei pentru că, pe de o parte, conţine nucleul ideilor freudiene ce vor fi dezvoltate ulterior şi, pe de altă parte, pentru că a revoluţionat modul în care înţelegem iubirea, dorinţa şi psihicul uman, sănătatea mentală şi psihopatologia. În paginile acestei cărţi poate fi descoperită metoda psihanalitică aproape în întregime – asocierile libere, cura prin vorbire, ascultarea analitică, transferul, reconstrucţia în analiză, argumentarea documentată clinic a existenţei inconştientului dinamic, explicarea formării simptomului prin procesul transformării simbolice, condensării şi deplasării, sexualitatea ca element determinant al vieţii psihice şi al nevrozei, conflictele semnalate de refulare şi rezistenţă.” (Zamfirescu, 2014).

Ce legatura exista intre abordarea psihanalitica si psihodinamica sportului

Cititorul, pe bună dreptate, poate spune: “Bine, bine, am înțeles că în același timp, în trecut doi specialiști în două domenii total diferite făceau cercetări și încercau să înțeleagă fenomene care produceau comportamente dorite sau nedorite, sănătoase –adaptative sau
patologice –dezaptative pentru modul de funcționare dorit de persoana în cauză. Ce legătură are asta cu psihodinamica sportului sau cu sportul actual?” Promit să răspund la această întrebare cu rugămintea să mai aveți puțină rabdare.

Și pentru că lucrurile importante de obicei trebuie să fie complicate pentru a deveni simple, în 2002, fondatorul Psihologiei Pozitive, Martin Seligman, publica cartea “Fericirea autentică – ghid practic de psihologie pozitivă”, carte în care vorbește despre faptul că unii oameni se
nasc mai fericiți decât alții, dar cu totii avem șanse egale la fericire. Autorul a scris această carte în urma unui studiu pe câini din care a tras concluzia că starea de neputință, de neajutorare, se învață. Dar în egală măsură putem învăța putința, sau mai bine spus, putem învăța să vrem să putem să devenim fericiți și să menținem aceasta stare poate până la contagiune. Inițiativă lui Edward Wheeler Scripture este demnă de laudă ținând cont de faptul că la acea vreme nu existau cunostințele de psihologie a conștiinței, domeniu care echivala psihicul
cu conștiința și condamna toate fenomenele neconștiente la inexistență și nici nu avea acces la cunoștințele aduse de psihologia inconștientului – psihanaliza. Scripture nu cunoștea ceea ce noi în zilele noastre găsim normal sau obișnuit de știut și nici nu cunoștea faptul că putem învăța să putem fără să ne dorim să vrem să învățăm.

Acum, cineva poate întreba ce legatură au aceste persoane cu psihodinamica sportului, altfel spus, cu dorința noastră de a sprijini sportul românesc spre atingerea performanțelor dorite? Au o mare legătură pentru că putem utiliza rezultatele acestor persoane bineintenționate, fiecare specialist în domeniul său de activitate, în urma muncii lor de-o viața în sprijinul demersurilor noastre actuale. În primul rând prin înțelegerea sportivului ca om, cu valori, motivațiii, planuri de fericire, si cum împlinirea lui ca sportiv determină împlinirea lui ca om și în al doilea rând și nu ultimul, prin a ne face disponibili cu toată experiența noastră profesională și de viață.

Puteți interpreta acest articol ca fiind o invitație la alcătuirea unei echipe vaste, multidisciplinară, cu scopul sprijinirii sportivului. Ca parte integrantă din această echipa multidisciplinara, psihodinamica aplicată în sport dorește să-și aducă propriul aport. Ca metodă,psihodinamica oferă o atenție deosebită se adresează asociației libere, rezistenței, transferului și contratransferului. Intervențiile psihoterapeutice ca de exemplu confruntarea, clarificarea și interpretarea completează intervențiile terapeutice de orientare cognitivă, pozitivă. Principiul determinismului psihic stă la baza înțelegerii personalității omului.

Determinismul psihic ca punct de pornire in intelegerea personalitatii umane

Clarificarea și interpretarea completează intervențiile terapeutice de orientare cognitivă, pozitivă. Principiul determinismului psihic stă la baza înțelegerii personalității omului. Conform acestui principiu, în materie de funcționare mentală, nimic nu se întâmplă fără un motiv. Tot ceea face o persoană, simte, gândește, fantasmează, visează are la bază motive psihologice. Cum își aleg oamenii să-și câștige existența, pe cine aleg să iubească, pe cine aleg să urască, sportul pe care-l aleg și cum interacționează cu coechipierii se întâmplă datorită forțelor interne inconștiente.

Din punct de vedere istoric, psihanaliza a fost considerată un subdomeniu al orientării psihodinamice. Prin termenul psihodinamic faptul că există un inconștient si este recunoscut, că istoria determină prezentul și că toate comportamentele au o semnificație. Teoria psihodinamică este o teorie a minții despre personalitatea normala, o perspectivă asupra functionării dezadaptative și o forma de intervenție psihoterapeutică.

Fiecare componentă poate completa practica și teoria psihologiei sportului.  Conflictele psihice sunt parte din condiția umană, sunt inevitabile și universale. (Hartman,1958). Plecând de la această afirmație ne este ușor să înțelegem faptul ca abordarea psihodinamica  privește diferența dintre funcționarea adaptativă și cea dezadaptativă ca fiind o funcție de grad. Anxietatea si depresia au un scop adaptativ pentru sportiv dacă nu ating grade înalte de intensitate înainte sau în timpul unei competiții. Intensitatea conflictelor intrapsihice, indiferent de simptomul prin care se manifestă, afectează funcționarea optimă a sportivului. Unii vorbesc despre psihanaliză ca despre o revoluție a minții, alţii spun că este o pseudo-ştiinţă, fiind depăşită de teorii și practice mai moderne. Pentru unii psihanaliza poate crea
sens, pentru alţii rămâne o enigma privită din exterior. Am putea spune că în acestă eră a urgenței și a crizelor fie ele de gândire, fie medicale (vezi pandemia produsă de Covid-19), fie ele economice sau sociale, nu mai avem timp să ne aplecăm si asupra unor viziuni care invită
la producerea de planuri de dezvoltare pe termen lung.

Imediat după iesirea din perioada comunistă, în 1990, se publică în revista Apostrof, eseul “Psihanaliza, scoală de gândire liberă” scris de Tudor Vianu, fondatorul scolii de stilistică a Facultății de litere si initiatorul catedrei de literature universal din Bucuresti. Acesta spunea:
„Cred că psihanaliza are un viitor în România. Are un viitor nu numai ca o pură terapie medicală, dar în primul rând ca terapie socială. Pentru că psihanaliza este o scoală de gândire liberă. Psihanaliza formează indivizi, formează oameni care pot să-și asume răspunderi individuale. Este, de atlfel, intr-un anumit fel iesirea definitivă din societatea tribală. Este intrarea într-o societate a răspunderii persoanei.” (T. Vianu, 1990).

Tendinte actuale de dezvoltare in sportul de performanta

Cine spune că sportivul nu gândește și nu depune eforturi pentru a se dezvolta nu a trăit experiența reușitei gândirii spontane manifestată în fracțiuni de secundă, fie în joc printr-o fentă, pasă sau șut care a dus la o stare de reușită, de bucurie, de fericire, fie prin executarea întocmai a procedeului antrenat. Atunci când sportivul se mișcă, el pune în act dorința de dezvoltare. Această tendință naturală de dezvoltare este subliniată și de Mihai Epuran, în „Psihologia educației fizice”: ”Este cunoscut faptul că întreaga manifestare a ființei umane are drept
componentă permanentă și fundamental structurală mișcarea corporală, în toate formele ei, mai mult sau mai puțin evoluate, analitice sau sintetice, înnăscute sau dobândite.[…]
Conceptul de activități corporale depășește sfera limitată a „educației fizice”, înțeleasă doar ca gimnastică sau, în cel mai bun caz, ca activități cu caracter sportiv, în scoală. Tendințele firești de dezvoltare ale ființei umane, ca și reflectarea acestora în teoria și activitățile practice, urmează principiul dependenței de condițiile social-istorice ale existenței.
Societatea modernă pretinde alt gen de activități, corespunzătoare condițiilor și spiritului înnoitor pe care acesta l-a generat.” (M. Epuran, 1976). Încrederea într-o astfel de viziune se dovedește a fi opusă celei cu care pentru prea mult timp am fost obișnuiți, adică să trăim sub tirania unei gândiri atotcunoscătoare. Însușirea responsabilității propriei gândiri reprezintă un proces deloc ușor dar elementar pentru sportivul care-și dorește atingerea potențialului. Să reziști și să reușești să ieși din presiunea unei gândiri tribale reprezintă un antrenament și o provocare în sine.
După parcurgerea acestui text nu putem să ne declaram neștiutori sau iresponsabili față de ce putem face prin informare, educație și autoeducație, prin sprijin si colaborare cu și față de persoanele care își doresc același lucru, să înțeleagă sportul si sportivul român indiferent de ramura sportivă pe care a ales-o cu scopul de a participa la influențarea constructivă a performanței.
Tot în anul 1990, Eugen Papadima, unul dintre psihanaliștii care a pus bazele Societății Române de Psihanaliză, într-o scrisoare trimisă lui George Brătescu din West New York, spunea: „Tipul de gândire, dur și exact, al psihanalizei nu s-a potrivit spiritului românesc de
până acum. Așa cum n-a fost pe placul multor națiuni ale lumii și chiar a Europei, mai ales în partea ei răsăriteană…Poate însă de acum în colo…atitudinea românilor față de gândirea psihanalitică se va modifica. Pentru că nici alte științe moderne, cum ar fi cibernetica și
utilizarea computerelor, nu par compatibile cu firea poetică și visătoare a creatorului Mioriței. Dar, pentru a nu pierde pasul cu evoluția omenirii, pentru a nu rămâne o insulă anacronismelor într-o Europă modernă, noi românii trebuie să acceptăm și să utilizăm noi
deschideri în orizontul cunoașterii.” (Eugen Papadima, 1990).

Ce urmeaza

Pentru a da curs acestei deschideri în orizontul cunoasterii, vă invit ca în articolele viitoare să ne familiarizăm cu următoarele subiecte:
 Care sunt principiile psihodinamicii;
 Cine poate aplica principiile psihodinamicii;
 Cum se aplică psihanaliza în sport;
 Cum anume fenomenele psihice întâlnite în interactiunile dintre parinte și sportiv, antrenor și sportiv, psiholog și sportiv pot influența constructiv performanta;

Autor: George Forțu

Psiholog sportiv, psihoterapeut psihanalitic relațional,  pasionat de oameni, de sănătate mentală și fizică

Sursa foto: https://www.edituratrei.ro/carte/ricardo-a-rubinstein-sportivi-pe-divan-o-abordare-psihodinamica/3443/

.Bibliografie:
1. Epuran M. – „Psihologia educației fizice”, 1976, Ed. Sport-Turism, p.6.
2. Bratescu G. – „Freud si psihanaliza in România”, 1994, Ed. Humanitas. p. 371.
Eugen Papadima, 1990., scrisoare trimisă de la West New York către G. Brătescu.
3. Martin Seligman, – “Fericirea autentică – ghid practic de psihologie pozitivă”, 2007,
Ed.Humanitas.
4. Predoiu R.- “Curs de specializare în psihologia sportului”, 2020.
5. Vianu T. – „Psihanaliza este o scoală de gândire liberă”, in Apostrof, I(1990), nr.5-6-
7, p.11.
6. Zamfirescu, Vasile Dem. – “Psihanaliza, o terapie scurtă?”- prefață la “Studii despre
isterie”, Ed. TRei, 2014.
7. www.dexonline.ro