Rolul psihologului sportiv la competitii… si in afara acestora

Motto: Psihologia sportului este unde sunt sportivii

Este unul din cazurile în care nu te ajută nimic din ceea ce ai în cabinet sau pe rafturile bibliotecii. Carțile se pot odihni liniștite. Pe lângă acest fapt, înainte de a porni către locul de desfășurare este necesar să te gândești bine dacă ai nevoie și de altceva în afară de experiența acumulată și competențele intrinseci. Mă refer aici la eventuale instrumente de lucru. În cadrul competițiilor sportive, pregătirea activităților se face de la o zi la alta, de la o oră la alta, iar uneori chiar de la un moment la altul. Și se desfășoară cu ceea ce ai la fața locului. Din acest motiv, sunt de părere că însoțirea sportivilor la competiții este cea mai aplicativă parte a psihologiei sportului.

1. Obiectivele susținerii psihologice pe parcursul competițiilor sportive 

Scopul psihologului la evenimentele sportive este să susțină atleții pentru a fi în cea mai bună formă mentală posibilă în timpul desfășurării acestora. Prin interacțiunile pe care le are cu sportivii, psihologul crează contextele potrivite pentru maximizarea performanței prin utilizarea optimă a mecanismelor psihice și prin reducerea interferențelor. Printre cele mai importante obiective ale antrenamentului psihologic la competiții se numără:
 conectarea psihică la mediul competițional;
 orientarea și mențierea atenției pe fiecare etapă a competiției, pe tot parcursul desfășurării
acesteia (focus pe proces, rezultatul este o consecință);
 reglarea motivațională;
 gestionarea emoțiilor;
 menținerea încrederii în sine la nivel optim.

2. Specificul activității de susținere psihologică la competiții sportive 

Obișnuiesc să spun că este o activitate full contact, având în vedere dimensiunile spațială, temporală și relațională. Există mai multe părți implicate: sportivi, antrenor(i), ceilalți membri ai delegației (medic, preparator fizic, membri din conducerea clubului etc.), părinți (în cazul cluburilor de copii), iar interacțiunile cu acestea (planificate sau neplanificate) se desfășoară unde și când este nevoie. Interacțiunile și colaborarea dintre psiholog și părțile implicate se bazează pe ceea ce au construit împreună în sesiunile de pregătire psihologică și întâlnirile anterioare competiției.

Planificarea activității de pregătire psihologică este realizată în funcție de programul competițional și de nevoile specifice ale sportivilor/ echipei, ale antrenorilor și ale celorlalte părți implicate. Evaluarea capacității psihice a sportivilor pe parcursul evenimentului sportiv, în diferitele etape ale acestuia, este realizată ”din mers”. Intervențiile psihologice sunt realizate printr-o serie de activități despre care te invit să citești în continuare.

3. Componentele activității psihologului sportiv la competiții

Activitatea psihologului sportiv în cadrul unei competiții are mai multe componente, dintre care consider că cele mai importante sunt urmatoarele:
a. Observația
b. Identificarea oportunităților de optimizare psiho-comportamentala
c. Sesiunile de lucru

d. Interacțiunile non-formale
e. Prezența la activitățile comune ale echipei/ lotului de sportivi

Dupa cum vei observa în continuare, acestea sunt interconectate.

a. Observația

Observ cu mare atenție sportivii, evitând să devin intruziv. Acest lucru este relativ ușor de realizat în condițiile în care aplic un principiu preluat din activitatea psihologilor militari integrați în serviciile speciale.  Ei își desfășoară activitatea preponderent împreună cu echipele operaționale, fapt care contribuie semnificativ la acceptarea și integrarea lor facilă în echipă. Științific, acest tip de observație poarta denumirea de observație participativă cu observator uitat. Sportivii sunt suficient de obișnuiți cu mine astfel încât componenta observațională a activității mele trece… aproape neobservată.

b. Identificarea oportunităților de optimizare psiho-comportamentală 

Caut continuu oportunitățile de optimizare psiho-comportamentală la nivel individual și de echipă și resursele de care dispun sportivii, pentru a le fructifica.  Pe parcursul interacțiunii cu sportivii mă aflu în permanentă vânătoare de resurse, pe care le utilizez
mai apoi, împreuna cu ei, în activitățile de pregătire psihologică. Ce sunt resursele? Pe scurt, resursele sunt situațiile de succes din istoria personală a sportivului și trairile pozitive asociate lor. Uneori acestea sunt trecute cu vederea pe principiul – de multe ori neconstientizat – succesul este normal, insuccesul este dramatic. Atenție! Insucces, nu eșec.  Desigur, tot resurse sunt și aptitudinile (înăscute) și abilitățile (dezvoltate prin antrenament -pregătire fizică, tehnico-tactică, psiholologică), dar experiențele de succes reprezintă validarea
comportamentală subiectivă a competențelor personale. În același timp, nu exclud din campul observației secvențele de comunicare și comportament care necesită acordarea unui feedback corectiv orientat constructiv.

c. Sesiunile de lucru

În funcție de obiectiv, sesiunile de lucru sunt întâlniri formale desfășurate împreună cu: antrenorii; sportivii; sportivii și antrenorii în același timp.
Întâlnirile cu antrenorii au ca obiectiv dezvoltarea unor perspective comune asupra provocărilor pe care este necesar să le abordam în pregătirea psihologică a sportivilor. În cadrul acestora sunt calibrate observațiile – ale psihologului si ale antrenorului – și sunt identificate nevoile de pregătire psihologică țintită la nivel individual și/sau de echipă. De asemenea, ofer antrenorilor feedback cu privire la posibilitățile de optimizare a relațiilor cu sportivii/ echipa, sugestii și recomandari cu privire la creșterea eficienței interacțiunii cu sportivii prin comunicare constructivă etc.
Sesiunile de lucru cu sportivii sunt adaptate în funcție de contextul specific al competiției, de întrecerile care urmează în ziua respectivă sau în zilele următoare, de ceea ce s-a întâmplat în ziua anterioară și/sau de la începutul competiției. Principalul obiectiv al sesiunilor de pregătire psihologică efectuate cu sportivii/ echipa este să dobândească starea psihică optimă, care să le permită să își folosească maximal competențele fizice și tehnico-tactice, reducând interferențele (factori potențial sau în mod real perturbatori). În sesiunile individuale, dincolo de aspectele specifice abordate în funcție de nevoile sportivului, fiecare interacțiune este un prilej de întărire a încrederii în forțele proprii prin accentuarea într-o manieră directă sau indirectă a resurselor succesului. De asemenea, abordarea echilibrată a situațiilor problematice prin comunicare constructivă conduce la (re)construcția performanței în cel mai scurt timp posibil.

În sporturile de echipă este stimulată coeziunea echipei și comunicarea constructivă între membrii acesteia (chiar între toți membrii delegației clubului – sportivi, staff tehnic, conducere, alte persoane care însoțesc delegația, după caz). Activitățile de pregătire psihologică desfășurate concomitent cu sportivii și antrenorii pot avea obiective diverse, dintre care menționez:
 observarea și înțelegerea dinamicii curente a relațiilor dintre antrenor și sportivi din multiple perspective: antrenor – echipă/ lot de sportivi; antrenor – sportivi (la nivel individual); sportivi antrenor (la nivel individual și de grup/ echipă).
 dezvoltarea abilităților psihologice ale sportivilor prin sesiuni de lucru în care tehnicile de antrenament psihologic sunt integrate în pregătirea tehnico-tactică.
 familiarizarea antrenorului cu tehnicile de antrenament psihologic.

d. Interacțiunile non-formale 

Nu sunt obligatorii, dar în măsura în care sunt realizate reprezintă un factor ce contribuie la succesul
intervenției psihologice. Iată cum:
 Prin comunicare non-formală, psihologul sportiv cunoaște mai bine sportivii, iar aspectele descoperite pe această cale pot fi utilizate (de cele mai multe ori indirect) în sustinerea psihologică a acestora.
 Interacțiunile non-fomale le completează pe cele formale, contribuind la dezvoltarea unor relații autentice cu sportivii. Conform studiilor știintifice relația interpersonală are o contribuție mult mai mare în reușita intervenției psihologice decât tehnicile specifice
utilizate.
 În condițiile cunoșterii psihosociale și a relațiilor autentice cu sportivii, în contextul interacțiunilor non-formale psihologul sportiv poate planta unele semințe, care să contribuie ulterior tot mai mult la dezvoltarea comportamentelor orientate către performanța sportivă.

e. Prezența la activitățile comune ale echipei/ lotului de sportivi

În afara sesiunilor de pregătire psihologică, participarea psihologului sportiv la celelalte activități comune ale echipei/ lotului are mai multe avantaje. Menționez aici două, pe care le consider foarte importante:
 Psihologul sportiv se menține la curent în mod nemijlocit cu felul în care se desfășoară activitățile din perspectiva psiholosocială (în special dinamica grupului) și din perspectiva felului în care se implică sportivii în acestea.
 Integrarea în echipă și recunoașterea psihologului sportiv ca membru al echipei. Astfel, rolul formal (explicit) devin tot mai mult unul implicit.
Activitățile comune ale echipei/ lotului de sportivi sunt formale (antrenamente, sedințe tehnice etc.) și non-formale (servirea mesei împreună, activități de recreere – vizitarea unor obiective turistice în cazul deplasărilor în locuri noi, întalniri de celebrare a victoriilor organizate de club etc.). Este foarte important ca psihologul sportiv să gestioneze optim atât relațiile formale, cât și pe cele non-formale, cu sportivii, antrenorii și cu toți cei implicați în cadrul competiției, astfel încât să își îndeplinească eficient rolul formal.

Concluzii
Cea mai eficientă modalitate de a susține sportivii este prin interacțiunea directă în mediul în care își desfășoară activitatea, fie că este spațiul în care se antrenează sau cel în care au loc competițiile. Dincolo de componenta spațială, cea relațională este esențială. Prin poziționarea adecvată și dezvoltarea optimă a relațiilor interpersonale, susținerea psihologică a sportivilor la antrenamente și competiții accelerează procesul de dezvoltare a abilităților psihice implicate în obținerea performanței sportive și adaptarea continuă la noile situații și contexte compeționale.

Psiholog sportiv Razvan- Gabriel Zaharia