Etapele formarii unei echipe

„Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul”  Henry David Thoreau

Bull, S.J (2011) spune că ”spiritul de echipă apare în două moduri: de sinergie și de confluență. În primul caz, vorbim despre energia creativă exprimată de un grup de indivizi a căror forță și abilitate, ca întreg, este mai mare decât suma celor posedate de fiecare în parte. În cel de-al doilea caz, este senzația de apartenență trăită de fiecare membru al echipei.”

O echipă sportivă este caracterizată de reciprocitate, de scop comun și activitate reciprocă pentru țintă. Pentru activitatea cooperativă trebuie să cunoaștem acțiunile individuale legate de atingerea scopului comun. Sportivii care nu se concentrează asupra scopului comun, depășesc gradul de individualitate pentru servirea echipei, și prin urmare vor deteriora echipa.

Echipa se construieste pornind de la valorile comune ale membrilor acesteia

Dacă fiecare membru al echipei face ce vrea, va fi haos. Insă nici cealalta extrema nu este eficientă: dacă fiecare membru al echipei se supune pasiv normelor echipei, vor crea o comunitate fără structură. Între aceste două extreme se găsește dinamica dintre inițiativele individuale și scopurile comune ale echipei. Este nevoie de timp pentru a transforma niste individualitati de valoare intr-o echipă competitiva. În sportul de performanță antrenorii se plâng deseori că atât conducerea clubului cât și mass-media nu au răbdarea necesară pentru a forma o echipă armonizată. De aici apar și dificultățile intampinate in armonizarea echipelor naționale, deoarece într- un timp relativ scurt, trebuie să se formeze o echipă din jucători veniți de la diferite cluburi. Timpul comprimat devine un inamic cu care se lupta cei care se ocupa de omogenizarea loturilor nationale, fiind obligati sa scoata intr-un timp record tot ce au indivizii mai bun si sa armonizeze resursele acestora, intr-un spirit colectiv.

Mulți factori trebuie să fie luați în considerare la formarea echipei:

• motivația sportivilor
• scopurile echipei
• capacitățile de performanță a membrilor echipei
• preferințele speciale ale indivizilor
• numărul jucătorilor
• specificul cultural al sportivilor
• valorile individuale

De regulă se recomanda parcurgerea unui proces de dezvoltare, in patru stadii, astfel incat sa putem forma o echipa competitiva (Tuckman 1965, Weinberg/Gould 1995). Chiar dacă durata stadiilor diferă în funcție de tipurile echipelor și sporturilor, ordinea rămâne aceeasi.

Stadiul 1: Cunoașterea

În acest stadiu sportivii se cunosc. Acestia iși dau seama dacă au loc în echipă și  care este rolul lor. Construiesc relații și contact cu ceilalți membrii ai echipei și cu antrenorul. Pentru a ajuta ca relațiile dintre membrii echipei să fie cât mai bune, sunt potrivite antrenamentele de interacțiune intensă și practică, discuțiile sau întâlnirile informative, unde membrii echipei pot afla lucruri persoanele despre coechipieri.

În prima fază trebuie să fim atenți și la crearea unei atmosfere bune, pentru a întări motivația sportivilor. Antrenorul la început prezintă regurile și treptat așteptările lui față de jucători.

Stadiul 2: Confruntarea- faza conflictelor

În cel de-al doilea stadiu apar fercvent conflicte între membrii echipei, revoltă față de antrenori, de regulile impuse in cadrul echipei. In aceasta faza apare lupta pentru gestionarea pozițiilor, pentru stabilirea rolurilor in cadrul echipei. Antrenorul observă și comunică jucătorilor punctele forte și slabe ale acestora și le traseaza rolurile in echipa. Astfel, membrii echipei își găsesc locul în echipă, încep să accepte rolurile coechipierilor și încep să isi accepte fiecare pozitia in cadrul echipei.

Stadiul 3: Confirmarea

Ostilitatea este înlocuita de solidaritate și cooperare.

Membrii echipei incep sa relationeze, ceea ce creste nivelul de satisfacție si gradul de coeziune al echipei, iar scopurile personale se subordoneaza scopurilor echipei. Membrii echipei acceptă pozițiile ocupate în echipă, acceptă și respectă pozițiile celorlalti coechipieri. Lucrează la eficacitatea sarcinii de muncă. Acestia nu se mai luptă pentru o pozitie favorabila, ci își folosesc energia ca să efectueze cât mai bine sarcinile  de lucru in echipă.

Stadiul 4: Performanța

Succesul devine obiectivul comun. Nemulțumirile, jignirile sunt puse pe plan secundar și împreună luptă pentru a atinge performanța propusă. În acest stadiu este foarte important ca antrenorul să ofere un feed-back pozitiv jucătorilor, toată lumea trebuie să simtă că face parte din echipă și că este implicat in mod direct in obtinerea performantei echipei. Nimeni nu are voie să simtă că este neglijat, iar spiritul colectiv trebuie sa primeze.

Cunoașterea acestor patru stadii reprezinta un real sprijin pentru antrenori. În fiecare stadiu se impune luarea unor măsuri speciale ca să se obtina rezultate constructive. Implicarea cea mai mare a antrenorului este in stadiul confruntarii. Antrenorul trebuie să rezolve conflictele cu mult calm, răbdare, tact și profesionism pentru echipă. Acest stadiu este decisiv în stabilitateaechipei, pe viitor, deoarece acordă securitate jucătorilor în privința rolurilor lor, reducând astfel temerile. Aceasta etapa presupune un anumit timp de lucru.

Echipa este grupul care influențează în cea mai mare parte viața membrilor, a relațiilor si a rezultatelor.

Psiholog sportiv Emoke Karikas