Optimismul se invata! Rolul gândirii în atractia succesului în sport

Henry Ford spunea odată: ”fie crezi că poți; fie crezi că nu poți, ai dreptate”. La baza acțiunilor, succesului sau eșecului personal stă credința noastră în propriile puteri și abilități de reușită. Credința în capacitățile proprii are puterea de a transforma dorința și efortul în realitate. Cu cât este mai mare credința unui sportiv în propriile resurse, cu atât mai mare va fi investiția efortului său pentru succes și invers; cu cât mai mică este credința sa în propriile resurse sau posibilități, cu atât mai mică este investiția efortului pentru succes.

La baza acestei credințe stă un management al gândirii (control cognitiv), un stil de gândire care duce fie spre succes, fie spre eșec. Dincolo de existența unui oarecare determinism genetic legat de optimism sau pesimism, acestea totuși pot fi învățate. Optimismul reprezintă otendință de a realiza cea mai favorabilă interpretare pentru situații și competiții, de a minimiza condiţiileşiposibilităţile neplăcute sau de a anticipa cel mai bun rezultat posibil în situațiile dificile. Optimismul reprezintă orientarea către aspectele pozitive ale situației. Indiferent de ceea ce li se întâmplă, optimiştii îşi concentrează atenţia doar asupra lucrurilor plăcute, favorabile lor, trecând cu vederea evenimentele negative şinereuşite. Deseori am observat o stare de îngrijorare pe chipul tenismenilor în momentul în care nu simt mingea, fie că nu le intră o lovitură, fie că serviciul întâi are o proporție de reușită prea scăzută. În consecință, acea stare de îngrijorare (pesimism) se răsfrânge repede asupra întregului arsenal de lovituri, sportivul pierzându-și încrederea în competențele sale. Acestora le spun mereu: ”Nu lăsa ca ceea ce nu poți sau nu știi să influențeze ceea ce poți sau ceea ce știi! Focus pe ceea ce poți sau știi!” În tenis, Serena Williams este cunoscută ca fiind o persoană care lasă repede nereușitele în urmă și se focalizează pe oportunitățile care-i stau în cale.

 Modul de a gândi al optimiştilor nu este acelaşi în situaţii favorabile şiînsituaţii nefavorabile. Ceea ce ne face optimişti sau pesimişti este stilul explicativ(modul obişnuit al acestora de a explica evenimentele pozitive şi negative). Optimiştii se deosebesc de pesimişti prin felul în care explică reușita sau nereușita.

Ambele stiluri explicative (pesimism – optimism) sunt privite de Seligman ca având următoarele trei dimensiuni

• permanenţa, care se referă la durata cauzelor evenimentelor (cauzele pot fi permanente sau tranzitorii);
• puterea de răspândire sau generalizarea, care se referă la stabilitatea cauzelor evenimentelor în raport cu diverse contexte (cauzele pot fi generale, valabile pentru condiţii foarte diverse, sau specifice, legate de anumite situaţii);
• personalizarea, care se referă la atribuirea făcută de o persoană succeselor şi eşecurilor sale („de vină” pentru producerea evenimentelor plăcute/neplăcute este chiar persoana în cauză sau „vinovate” sunt alte persoane ori diverse situaţii exterioare persoanei).

Primele două dimensiuni (permanenţaşi puterea de răspândire) sunt puse de Seligman în legătură cu existenţa speranţei. Persoanele care au speranţă găsesc eșecurilor, cauze temporare şi specifice. Cele disperate (lipsite de speranţă) au obiceiul de a descoperi pentru eșec cauze permanente şi generale. 

Ce cred optimiştii?

Optimiştii cred că reușitele sunt frecvente, de durată mare, au cauze generale şi sunt datorate în principal unor factori care ţin de calităţi ale propriei persoane, cum sunt inteligenţa, talentul sau caracterul.”Sunt o persoană care se autodepășește permanent; Sunt antrenat pentru situații de presiune; Am un servici si un joc cu dreapta că pot să fac repede punctele pe serviciul meu”

În schimb, nereușitele sunt privite de optimiştica fiind rare, de durată scurtă (tranzitorii), legate de diverse situaţii particulare (oboseala, supra-încrederea, pregătirea insuficientă) şi provocate de factori externi, precum întâmplarea sau condiția superioară de moment a adversarului. ”Am avut trei mingi de meci dar adversarul a returnat excelent mingea și i-au ieșit unghiurile.”  Efectul acestui tip de atribuire este tocmai protejarea stimei de sine.

 Ce cred pesimiștii?

Pesimistii consideră că eșecul are cauze permanente şi vorbesc despre acesta utilizând termeni ca „mereu” sau „totdeauna”; dau explicaţii generale pentru insuccesele lor; totul merge prost, nimic nu merge bine; se auto-blamează atunci când se întâmplă lucruri neplăcute (ce fraier sunt! proasta de mine!). Pesimistii atribuie succesului cauze tranzitorii, precum o dispoziţie de moment sau un efort depus; succesul arecauze specifice, de durată scurtă, este datorat situaţiilor sau factorilor externi în care s-a produs. (”adversarul este slab, am avut noroc”).

Tabel:  Exemple de moduri de explicare a evenimentelor

Închei acest material cu citatul lui George Orwell din lucrarea 1984, unde afirma că ”cine controlează trecutul, controlează viitorul, iar cine controlează prezentul, controlează trecutul.” Managementul gândirii presupune ancorarea sportivului într-un prezent rațional, pozitiv, aducând din trecut acele situații pe care le dorește amplificate în viitor, sau acele lecții care sunt pietre de urcuș pentru o carieră de succes învățând valoarea de a pune în perspectivă orice situație nouă, fie bună, fie rea în așa fel încât să constituie resurse solide pentru succesul de moment și progresul de durată.

Din moment ce doar tu ești responsabil pentru gândurile tale, doar tu poțisă le schimbi. Vei dori să le schimbi atunci când vei realiza că fiecare gând creează o altă realitate în acord cu natura sa. Reține că principiul acesta funcționează tot timpul iar tu întotdeauna acționezi în acord cu gândul de care obișnuiești să asculți. De aceea, începe azi să energizezi doar acele gânduri care te duc în spre progres, sănătate și împlinire.

Psiholog sportiv Ioan Popoviciu