Ovidiu Burca, de la fotbal la management

Ovidiu Burca, fost jucator la Dinamo, la Universitatea Craiova, Politehnica Timisoara si Rapid, a experimentat fotbalul pe trei continente, jucand deopotriva in Ecuador, in China, Japonia si in Germania, pentru Energie Cottbus. Experienta acumulata de-a lungul carierei a fost principalul atu in demersul sau de a porni pe drumul managementului sportiv, ocupand functia de director sportiv la fosta campionana a Romaniei, Otelul Galati si cea de presedinte la Rapid Bucuresti. Fire pozitiva, plina de entuziasm, Ovidiu isi propune sa vina cu energia si viziunea necesara schimbarii de care are atata nevoie sportul romanesc, in contextul actual.

Iti mai amintesti cum ai facut primii pasi in fotbal? Cum era fotbalul vazut prin ochii copilui de atunci? De ce ai ales fotbalul?

Primii pasi in fotbal…nu mi-i mai amintesc! 🙂 Cred ca m-am nascut cu o minge in brate! A fost prima data bara din spatele blocului, apoi curtea scolii si dupa.. a venit, firesc, si un cadru organizat la FC Olt, unde eram un fel de ”copil de trupa” fiind cel mai mic dintre baieti. Cam asa a inceput relatia mea cu fotbalul…si nu cred ca se va sfarsi curand. Fotbalul m-a ales pe mine, cred ca nu am avut de ales. Este un soi de fanatism in relatia asta!

Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba in viata ta?

M-am consolat de mult cu ideea ca nu exista  ”acea” bagheta magica! Am trait momente extraordinare de-a lungul ”calatoriei”. Viata mi-a dat de toate. Am ras, am castigat, am cazut, am cunoscut oameni, mi-au fost ”rupte aripile”, mi-au crescut altele, am plans, am pierdut, am fost invins, am fost incurajat, am fost tradat, am cunoscut locuri, viata mi-a dat multe! Am descoperit acum ceva timp ca, de fapt, ne nastem toti cu o”bagheta magica”; sta in mainile si in puterea mintii noastre sa realizam ce ne propunem in viata si sa percepem totul ca pe o experienta care ne imbogateste!

Ai jucat pe trei continente, Europa, America Centrala si Asia. Care ar fi diferentele culturale si cum marcheaza ele performanta sportivilor?

Fotbalul, in esenta este acelasi joc peste tot. Cu toate astea este foarte adevarat ca influentele socio-culturale au impact direct asupra caracteristicilor fotbalistice din fiecare zona. De exemplu, pasiunea pe care o intalnesti la fotbal, atat la jucatori, cat si la suporteri, in America de Sud, e greu sa o regasesti in alte parti. Soarele,marea si dieta mediteraneana contribuie din plin la manifestarea pasiunii sub diferite aspecte, inclusiv la fotbal. Cultul muncii si seriozitatea de care dau dovada nemtii au o influenta teribila si in fotbal, putini straini se pot adapta acolo. Marile lor succese au ”semnatura”acestor obiceiuri. De asemenea, intorcandu-ne acasa, simtim din plin framantarile socio-culturale prin care trece Romania postrevolutionara si in fotbal si ma opresc aici!

Care ar fi diferenta de mentalitate dintre sportivii sau antrenorii romani si cei de afara?

Niciodata nu mi-au placut astfel de comparatii! In ultimii ani, la noi, a existat un fenomen, acela al promovarii non-valorilor. Nu vreau sa comentez apetitul romanilor pentru astfel de ”pasiuni” pentru ca nu acesta este scopul discutiei noastre si nu sunt sociolog. Dar exista inca, chiar daca din ce in ce mai putine, povesti extrem de interesante despre sportivii nostri si antrenorii lor. Fiecare, in sine, reprezinta o poveste de succes! Avem nevoie sa promovam aceste modele, aceste povesti ale unor oameni umili, modesti care si-au urmat drumul in viata si au reusit sa se autodepaseasca tot timpul. Acestea trebuie sa fie reperele copiilor nostri. Revenind la intrebarea ta, cei de-afara stiu exact unde vor sa ajunga, ce trebuie sa faca si cum sa o faca. Si au si un sistem care ii si ajuta.  Romanii trebuie sa lupte de unii singuri contra sistemului, le lipseste cum si ce trebuie sa faca!  Totusi sa fie siguri ca daca isi doresc ceva cu adevarat in viata asta vor realiza!

Psihologia sportului in Romania, spre deosebire de alte tari care fac parte din lumea buna a sportului, este un domeniu neexploatat. Cum ar trebui actionat pentru a creste impactul acestui domeniu asupra rezultatelor sportivului de performanta?

In primul rand toti antrenorii dar nu numai ei, trebuie sa realizeze faptul ca, in orice sport de performanta, ca sa ajungi in elita, pregatirea mentala a ajuns sa faca diferenta. Limitele unui sportiv sunt acolo unde mintea lui ii spune „atata pot!”. Noi trebuie sa-l setam sa spuna, „Pot mai mult!”. Si aici, cu toata reverenta pe care o fac in fata antrenorilor, de la copii si juniori dar si la seniori, psihologia este un domeniu atat de complex incat iti trebuie specialisti care sa vina in ajutor. Este nevoie sa implicam stiinta in metodologia antrenamentului sportiv. Nu mai trebuie sa lucram dupa ureche. Inainte antrenorii erau din toate cate putin. Azi, daca vrei sa fii asa devii „din toate cate nimic”.

Cum poate contribui un psiholog sportiv la optimizarea rezultatelor sportivilor?

Intr-un cadru ideal, orice Academie ar trebui sa lucreze, cel putin, cu un psiholog. El ajuta in procesul formarii sportivului, iar bazele se pun inca de la varste fragede. Unele disfunctionalitati sunt ireversibile, in sensul ca daca nu se intervine atunci, la maturitate e deja prea tarziu. Un psiholog sportiv trebuie sa intervina in toata problematica functionalitatii mentale,pe etape de varsta, actionand diferit si pana la nivelul senioratului. Atentia, concentrarea, increderea in sine, personal coachingul, motivatia, sunt numai cateva aspecte unde psihologii pot interveni. In special problemele jucatorului roman sunt ca nu are incredere in fortele proprii si nu isi seteaza obiective personale pe termen mediu-lung, de la care sa nu se abata.

De ce crezi ca sportul romanesc a ajuns atat de jos, atat la nivelul rezultatelor, cat si la nivel de expunere?

Pentru ca au disparut elitele! Pentru ca au disparut modelele! Pentru ca in ultimii ani, sportul nu a mai fost considerat un interes national de catre clasa politica. Pentru ca noua metodologie a antrenamentului sportiv nu prea mai are legatura cu ce se intampla pe la noi.

Daca ai avea puterea, ce ai schimba in sportul romanesc?

In primul rand, facilitati fiscale pentru sport. Crearea unei Scoli federale de antrenori care sa instruiasca si sa specializeze tineri antrenori care sa schimbe mentalitati si destine. Implicarea stiintei cat mai mult in partea de antrenament sportiv. Nimic nu mai este intamplator in ziua de azi! Trebuie sa intelegem ca sportul tinde sa devina o ” stiinta exacta”, chiar daca exista inca multi nostalgici ai vremurilor trecute, care sustin contrariul. Si as mai adauga ceva aici: ce tine de noi, cei care ar trebui sa fim lideri sa ”croim drumuri”, ar trebui sa ne simtim vinovati pentru fiecare insucces, sa nu cautam scuze si alibiuri. M-am saturat sa aud despre fatalitatea de a ma fi nascut in aceasta tara! NU e adevarat! Traim intr-o tara minunata si NOI trebuie sa schimbam ceva pentru ca lucrurile sa se intample altfel!

Ce proiecte derulezi sau iti propui sa desfasori? Cum iti propui sa te implici in dezvoltarea sportului romanesc?

Pentru moment, am terminat un proiect la care lucram de ceva timp, legat de activitatea sportiva a unui club de fotbal profesionist, de la nivelurile de initiere, pana la echipa de seniori, cu specializari pe grupe de varsta, cu metode de antrenament moderne si cu obiective foarte precise. Voi avea cateva intalniri cu oameni care pot lua decizii si sper sa gasesc deschiderea si forta materiala pentru un astfel de proiect de mare anvergura si viitor. Simt ca asta este menirea mea, viata mi-a oferit experiente si vreau sa impartasesc toata stiinta si priceperea mea. Nu am un plan B pentru ca sunt convins ca am capacitatea,forta si entuziasmul sa reusesc asta, la mine in tara!

Ce le-ai recomanda tinerilor din ziua de azi, care stau tot mai conectati la mijloacele tehnologice, in defavoarea activitatilor fizice?

Tinerilor, in general, le-as spune simplu, sa faca sport si sa manance sanatos, indiferent ce isi propun sa realizeze in viata, mancarea sanatoasa si sportul, ii vor ajuta sa isi mentina spiritul viu si mintea agera, doua arme necesare, sa isi atinga obiectivele personale.  Pe de alta parte, noi,  trebuie sa intelegem comportamentele lor si sa-i scoatem sa faca miscare, chiar daca ii vom pune sa omoare ”pokemoni” sau ”rate salbatice virtuale” prin parcuri.

Daca ar fi sa te definesti in trei cuvinte, care ar fi acelea?

Pasiune, ambitie, munca.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Daca ai citit deja tot interviul si ai rezistat pana aici, cred ca ti-ai dat seama de ce-as putea sa-mi doresc!